În istoria zborurilor spațiale se menționează faptul că lansarea primului satelit a fost marcată, la începuturile ei, de o acerbă concurență iscată pentru întâietate, între SUA și URSS. Și, în consecință, ca un rod al “războiul rece”, după îndelungi provocări de ambele părți, pe 4 octombrie 1957 rușii au reușit să lanseze pe orbita joasă a Pământului primul satelit artificial pe care l-au numit ”Sputnik” sau “Sputnik Zelmi”, al cărui nume înseamnă chiar “satelit” (sau “tovarăș de drum”).
Avea forma unei mingi de aluminiu, cu un diametru de 600 de centimetri și o greutate de 80 de kilograme. La numai câteva minute de la lansare, viteazul satelit a și transmis prin radio, de pe orbita eliptică situata între 230 și 950 kilometri altitudine, primele semnale din spațiu. Ocolul Pământului a fost făcut în 96 de minute. Prima bătălie fusese câștigată de sovietici. Vestea i-a șocat pe politicienii și cercetătorii din SUA. Ca să se mențină cât de cât la echilibru, americanii au lansat și ei un satelit artificial propriu, "Explorer 1", pe 31 ianuarie 1958. Aparatul american avea o lungime de 1,98 metri, un diametru de 15,24 centimetri și vreo 14 kilograme greutate. Timp de 112 zile, satelitul a transmis informații despre mini-meteoriți și despre radiația cosmica. Au fost culese date importante despre centura de radiații ”Van Allen”, o zonă din magnetosfera care înconjoară Terra și care se află la baza fenomenului de auroră polară (numită boreală, în emisfera nordică, australă, în emisfera sudică și care se caracterizează prin “voaluri” de lumină colorată, dominant fiind verdele).
Acest peisaj mirific colorat este creat de interacțiunea dintre particulele aduse de vântul solar și straturile înalte ale atmosferei. Spiritele s-au încins oarecum deoarece războiul rece se purta acum pe mai multe fronturi, inclusiv cel spațial. Puiul spionajului militar rusesc, ”Sputnik”, s-a plimbat pe orbită vreo 92 de zile, apoi a căzut înapoi pe Pământ pe 4 ianuarie 1958. Rușii, prin programul ”Sputnik”, până în 10 noiembrie 1998, au trimis în spațiu 41 de sateliți artificiali. Apoi sovieticii au lansat ”Sputnik 2”, pe 2 noiembrie 1957, la bordul căruia se afla câinele Laika, devenit celebru ca fiind prima făptură care a ajuns în spațiu. ”Sputnik 2” a stat pe orbita 162 de zile. Frigându-se aprig cu acest eveniment, americanii și-au dat interesul și au dezvoltat un instrument de monitorizare a spațiului terestru. În luna februarie a aceluiași an, una din stațiile de ascultare din cadrul ”North American Air Defence System” a detectat un ecou ciudat pe radar.
Semnalul detectat a fost înregistrat de către multe unități militare și a panicat multă lume. După ani și ani de la celebra lansare, americanii au declasificat un dosar în care se vorbește despre un eveniment uluitor, petrecut nu după mult timp lansarea satelitului ”Sputnik”. O apariție care de fapt a orbit acea lansare a satelitului cu pricina. A fost înregistrat un semnal special. Nu era pentru prima dată când se înregistrau asemenea semnale misterioase. Încă din 1899, pe lângă un echipament de înaltă tensiune, celebrul Tesla dezvoltase, în Colorado Springs, și un echipament de transmisie radio. Cam din acea perioadă savantul i-a anunțat pe specialiștii militari că primise un semnal electric, care părea să provină de la o sursă inteligentă. Semnalul a fost clar repetat periodic, păstrând ordinea unei anume tonalități. Acest lucru l-a determinat să creadă că e un semnal de comunicare cu extratereștrii.
La început el a presupus că era originar de pe Marte. Mai târziu și-a schimbat părerea și a declarat, într-una dintre conferințele sale, că semnalul vine de altundeva în spațiu. Nu mai surprinde pe nimeni faptul că Tesla știa de comunicațiile cu extratereștrii. Mulți au gândit că savantul e nebun. Câțiva ani mai târziu și Guglielmo Marconi a interceptat semnale ciudate. Dosarul declasificat pomenește despre faptul că în 1960, pe când sateliții urinau încă în scutece și erau încă departe de a demonstra vreun potențial militar, s-a reușit în oarecare măsură monitorizarea spațiului aerian. Și acum marea surpriză: a fost detectat un satelit-OZN pe orbită, în jurul Pământului. La acea vreme încă nu se inventase termenul de Obiect Zburător Neidentificat – adică OZN. La început s-a crezut că era vorba despre un satelit rusesc secret. Dar nici una dintre sursele de informații nu au făcut vreo aluzie că sovieticii ar fi putut lansa un nou satelit nedetectat. Și nici britanicii.
La o nouă verificare a fantomei de pe orbită și la o nouă estimare s-a ajuns la concluzia că obiectul cântărea cam 15 tone. În acea perioadă nici o tehnologie pământeană nu putea ridica în spațiu o asemenea greutate. Omenirii i-au trebuit încă mulți ani pentru a ajunge la o asemenea performanță. Deci dacă nu era un satelit, atunci ce era? Rușii, la fel, la rândul lor au detectat ceva, dar la fel ca omologii lor americani, erau încă departe de realizarea unei astfel satelit uriaș. Americanii au numit acest prim satelit-OZN drept ”Black Knight”, ("Cavalerul Negru"). A fost delegată de urgență o comisie specială din cadrul armatei care a examinat fenomenul satelit-OZN. Dar acest lucru s-a făcut în liniște și departe de ochii publicului curios. Acest ”Black Knight” obraznic a urinat și un semnal radio care a și fost monitorizat în permanență nu doar de către SUA și de sovietici, ci și de alte țări, cum ar fi Suedia, și de către o serie de entuziaști în ale radioamatorismului.
Apoi obiectul a fost fotografiat pe 3 septembrie 1960, la șapte luni după prima lui apariție pe radar, de o cameră de urmărire de la fabrica de avioane ”Grumman”, din Long Island. În fotografia obținută poate fi văzut un soi de obiect roșu strălucitor ce se deplasează pe orbită pre est-vest, într-un moment în care majoritatea sateliților s-au mutat vest-est. Un operator radio a decodat o serie de semnale radio primite de la acel ”Black Knight” și a declarat că vine din Sistemul de stele Epsilon. După cum vorbesc documentele vremii, americanii au mai înregistrat asemenea semnale codate și în 1927, dar nu au putut fi descifrate. De-a lungul timpului mai mulți cercetători au încercat să le deslușească misterul. Abia în 1970 s-a reușit decodarea lor prin astronomul scoțian Duncan Lunan, care a declarat că sursa lor era o stea din ”Sistemul Epsilon Boötes”. Apoi, pe 15 mai 1963, a fost lansat ”Mercury-Atlas 9” la bordul căruia se afla americanul Gordon Cooper.
În timpul ultimului zbor pe orbită, astronautul a raportat că a văzut un obiect verde luminos care a zburat în fața capsulei. Obiectul ciudat a fost detectat și de către radarul stației ”Muchea”, din Australia. A fost confirmat faptul că presupusul OZN se deplasa pe orbita Est-Vest. Spre marea lui surpriză, Coper a reușit să filmeze obiectul. La întoarcere în atmosferă, din cauza unor probleme tehnice, temperatura în cabină a ajuns la 100 de grade celsius. A fost la un pas de un mare dezastru. După aterizare astronautul a fost asaltat de către zeci de ziariști pentru a vorbi despre obiectul filmat, gigantul american NBC News reușind să pună mana pe poveste, dar i s-a interzis să-l contacteze pe Cooper.
Cât despre OZN, un "oficial" a explicat că astronautul Gordon Cooper, a avut halucinații din cauza nivelurilor ridicate de dioxid de carbon din capsula spațială. Bietul astronaut, pe lângă faptul că i s-a confiscat filmul, a trebuit să completeze și zeci de chestionare cu privire la întâlnirea cu OZN-ul. Cooper a fost profund marcat de acea întâlnire și deseori a declarat că guvernul Statelor Unite acoperă informațiile despre OZN-uri. El a dat exemplul președintelui Harry Truman, care a declarat pe 4 aprilie 1950: "Pot să vă asigur că farfuriile zburătoare, având în vedere că acestea există, nu sunt construite de nicio putere de pe Pământ." În memoriile sale, Cooper a scris că au existat sute de rapoarte întocmite de către colegii săi, piloți militari, trimiși să verifice anumite semnale apărute pe radar sau la aparițiile vizuale de la sol.
De asemenea a scris că a văzut multe aeronave inexplicabile în timpul carierei sale. El a pretins că aparițiile au fost "măturate sub covor" de către Guvernul Statelor Unite. Cât despre aparițiile și disparițiile lui ”Black Knight” și legătura lui cu steaua din ”Sistemul Epsilon Boötes”, acestea au rămas un mister. Pe web sunt documente care dovedesc că au fost șase rapoarte oficiale ale unor "sateliți misterioși". Prima dată a fost semnalat pe orbită în jurul Pământului în anii 1950, înainte de lansarea primului satelit ”Sputnik” din 4 octombrie 1957. Dar au apărut și alte rapoarte, unul al lui Clyde Tombough, descoperitorul lui Pluto, care a studiat două ”nave” apărute pe orbită. Primele detecții radar sunt din aprilie 1949, raportate de către comandantul naval Robert McLaughlin, un expert în rachete. Internauții sunt de părere că aceste apariții nu au fost întâmplătoare: ne-au monitorizat tor timpul. (Time Magazine, foto: NASA)
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu