Ca să nu cadă în mânile chinezilor el a apelat la arhiva serviciilor secrete americane. Era vorba despre o statuetă căreia atunci nu i s-a acordat prea mare importanță, deși interesul chinezilor era neobișnuit de mare. După vreo săptămână, un agent curios a cerut aprobare de la superiori să verifice obiectul trecut în evidențele CIA ca ”Lo Monthang” ("Mustang"). Astfel a avut ocazia să analizeze cu meticulozitate și să întocmească un raport detaliat despre obiectul antic dar și despre ceea ce a spus călugărul budist. Ciudatul călugăr a pomenit ceva despre faptul că artefactul, de fapt un cufăr antic în care era o statuie de 47 grame, a aparținut unei perioade istorice hinduse foarte veche numită ”Dwapara Yuga”. Conform istoricilor este vorba despre cel mai vechi artefact uman. Dar, în acele vremuri tulburi prioritatea agenților a fost să realizeze scenarii pentru războiul de gherilă împotriva forțelor chineze care avansau în Tibet, nu să se ocupe de studii antice. Obiectul nu reprezenta deci o urgență. L-au înregistrat, dându-i un număr de inventar: “Circus Mustang ST-0183” și l-au trimis într-o arhivă CIA din Washington.
După aproximativ două luni a izbucnit o încăierare între forțele chineze, călugărul tibetan și gărzile sale. Câțiva dintre agenții CIA au asistat neputincioși la măcelul derulat asupra călugărului și a gărzii sale. Toți au fost uciși. Având în vedere acțiunea sângeroasă a chinezilor, americanii au luat hotărârea ca misteriosul obiect să fie verificat din nou. Cu această ocazie a fost întocmit un nou raport. De aici în acolo încep surprizele. În raport este descris faptul că obiectul “Circus Mustang ST-0183” este de fapt un cufăr vechi, uzat, de lemn, având un capac sferic. La deschiderea capacului, în grosime de aproximativ 15 cm., în interior se afla o casetă metalică cu dimensiunile de 20x20x20 cm. Caseta metalică, căptușită la exterior cu lemn de tec cu o grosime de 22 de cm, fusese confecționată din plăci de aliaj de cupru de 2,5 cm. grosime. Pereții din lemn fuseră îmbinați cu ajutorul unor cuie de lemn iar plăcile de cupru fuseseră îmbinate cu nituri dintr-un aliaj similar. Deși multe dintre nituri lipseau, cutia de metal arăta încă destul de bine, fiind atacată pe alocuri de coroziune.
După zgârieturi și după nivelul de coroziune probabil că a fost îngropată o lungă perioadă de timp într-un mediu uscat. La deschiderea capacului agenții au găsit o statuetă și un manuscris ciudat. Deoarece nu s-a ajuns la nici o concluzie la această primă verificare, cufărul a fost trimis la laboratorul Berkeley (University of California) pentru un test cu radiocarbon atât a lemnului cu care a fost făcut cufărul acela ciudat dar și al statuetei. Uimirea a apărut la primirea rezultatelor. Analizele efectuate în laboratoarele Berkeley au atestat faptul că vechimea statuetei din alamă aparține unei civilizații necunoscute care a viețuit în perioada 28 450 - 24 450 î. e. n., fiind considerat în acest caz cel mai vechi artefact din lume. Dar acest rezultat nu a făcut decât să-i pună pe jar pe oficialii CIA. Adică e un artefact vechi, dar la ce a folosit!? Singurul din care puteau obține cheia descifrării acestei enigme era manuscrisul. Conform mai multor experți americani, indieni și nepalezi, acesta venea din perioada proto-istorică a hinduismului. Analizat de către istorici și arheologi de renume, s-a ajuns la concluzia că manuscrisul a fost scris într-un limbaj pre-sanscrit, ”Rigvedic”, o limbă asemănătoare sanscritei, dar care nu a mai fost văzută vreodată.
Acest manuscris a dat mare bătaie de cap celor de la CIA. Au avut nevoie de doi ani pentru a-l descifra. Au fost angajați mulți experți indieni și nepalezi. Ei au ajuns la concluzia că limba a aparținut unei prime etape a hinduismului. În manuscris este menționat numele statuii: "Maha-kalpa ayusham Rasayana vigraha". Dar CIA l-a "scurtat" cu: "Kalpa Vigraha". În concluzie: statuia din cufăr, în greutate de 47.10 grame, este un simbol al zeului hindus Shiva așezat în genunchi. Pe cap are un șarpe. În mâna dreaptă ține un disc sau o armă, probabil, "sudharshan-chakra" al mitologiei hinduse. În jurul gâtului are un șir de mărgele. Apoi, metalul face două "bucle" ca un șarpe încolăcit. În cealaltă mână zeul ține o scoică și un disc. Statuia are aproximativ 5.3 cm înălțime, aproximativ 4,7 cm lățime, cu o circulară în bază de 2,5 cm lungime și 1.7 cm lățime. În urma traducerii manuscrisului, evenimentele au luat o întorsătura neobișnuită. Statueta ”Kalpa Vigraha” a fost scoasă din depozit și trimisă în mare secret unui laborator de microbiologie al CIA. Din acel moment multă vreme nu s-a mai auzit nimic despre artefact. Apoi, brusc, cineva (probabil rușii) a împânzit niște zvonuri legate de niște experimente ciudate.
Unul dintre aceste experimente (descris de către un agent CIA retras din activitate) a fost consumul a unui pahar de apă pe zi. Apa era încărcată energetic prin plasarea statuetei timp de nouă zile într-un vas de cupru. Motivul acestui experiment bizar nu a fost niciodată dezvăluit iar rezultatele nu au fost cunoscute vreodată, deși zvonurile referitoare la rezultatul acestuia (nimic confirmat, bineînțeles!) spun că ar fi vorba de mărirea duratei de viață a omului. Vălul secretului ar trebui ridicat pentru ca lumea să știe adevărul! Mi-am pierdut mult timp căutând pe net amănunte despre această poveste misterioasă. Nimeni nu a văzut statuia. Ceea ce se găsește pe net e de fapt o presupusă dezvăluire, făcută de către un agent CIA pensionat, cu condiția anonimatului absolut. El a lansat știrea că statueta dispărută a produs îngrijorare maximă la CIA. Unii sunt de părere că artefactul este într-un laborator de cercetare din în India și toate analizele sunt făcute sub directa îndrumare a americanilor.
Astfel, conform celor declarate de fostul agent, artefactul fost eliminat din inventarul CIA, întregul episod, cu tot cu rapoarte, a fost măturat sub covor dintr-un motiv inexplicabil. În baza textului din manuscris, împreună cu statueta, au demarat o serie de experimente top-secret, efectuate de către CIA pe subiecți umani, atât în Statele Unite cât și în alte părți ale lumii. Potrivit sursei anonime laboratorul a fost stabilit în Langley, Virginia, într-un cerc restrâns de oameni ai CIA. Sursa anonimă, care a fost parțial implicată în cercetare, a explicat că unul dintre experimente a fost deosebit de interesant. A fost nevoie de subiecți umani pentru a consuma câte un pahar de apă în fiecare zi timp de trei zile. Această apă, încărcată energetic, era păstrată într-un vas de cupru în care era plasată timp de nouă zile statueta ”Vigraha Kalpa”. Ceea ce a rezultat din aceste experimente s-a păstrat într-un cerc mic de oficialii CIA. Multe eșantioane din acea apă încărcată energetic au fost trimise pentru analiză la diferite laboratoare de microbiologie ale serviciilor secrete. Toate rapoartele și documentele de la aceste laboratoare au fost trimise direct directorului CIA, John McCone.
În această perioadă un număr mare de pachete care conțineau literatură de specialitate privind homeopatia și Ayurveda au fost primite din diferite părți ale globului. Acestea au circulat multă vreme prin departamente având fel de fel de marcaje și note de subsol. Toate au fost direcționate către cercul de microbiologi. Nimeni nu știa despre ce era vorba. Cam la o lună după studierea acestor documente, agentului anonim i s-a cerut să conducă o echipă de nouă membri, constând în mare parte din femei, a căror unică activitate era să împartă apă pentru cetățenii încrezători din SUA. Această echipă se numea ”watering teams” (echipa de udare) și trecuseră printr-un instructaj special. Trebuiau să se deplaseze prin diferite orașe americane și să convingă oamenii să bea acea apă vreme de trei zile la rând. Au căzut pradă acestui experiment persoane de toate categoriile de vârstă, dar cele mai căutate au fost cele care au depășit 65 de ani. Toate aceste persoane au fost înregistrate și monitorizate până la sfârșitul vieții. Acest lucru a continuat timp de câteva luni. În acest scop echipa de udare în cele mai multe cazuri trebuia să se împrietenească cu subiecții experimentului pentru a-i alimenta cu apă în permanență și pentru a le verifica comportamentul.
Păstrarea oricăror date despre experiment a fost interzisă de către agenție, cu toate acestea mulți agenți și-au notat propriile ideii, iar CIA a fost conștientă de acest lucru. Subiecții, excluzându-i pe cei care au murit în accidente, se pare că au ajuns să trăiască până la vârsta de 120 de ani. Un miracol! Apoi, într-o zi, acest experiment a fost brusc anulat și nu s-a mai vorbit niciodată de el. Nici măcar în glumă. Membrii importanți care au lucrat la acest experiment au fost trimiși cu sarcini mai presante în jurul SUA și în lume. Apoi, într-o dimineață din decembrie 2008, agentul anonim l-a sunat pe un fost cercetător din cercul de microbiologi și i-a spus că ”Kalpa Vigraha” a dispărut. CIA a demarat în secret mai multe cercetări care s-au desfășurat timp de mai multe săptămâni. Au fost anchetați zeci de oameni care au făcut parte din personalul CIA. În cele din urmă a fost descoperit doar ”manuscrisul”, care a fost recuperat din casa unui microbiolog, angajat cu mulți ani în urmă pentru studiul apei încărcate energetic. Interesant este faptul (se spune) că după recuperarea manuscrisului un val de decese misterioase au avut loc în rândul comunității microbiologilor. Despre statuetă însă nu s-a mai aflat nimic, CIA oferind o recompensă materială enormă celui care ar da detalii. În acest scop a făcut publice pentru prima dată câteva fotografii ale statuetei ”Kalpa Vigraha”. (disclose)
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu