Un mare mister. Maestrul s-a lepădat de trupul său îmbătrânit și, prin ”transmigrație”, a intrat într-un corp tânăr, continuându-și astfel predarea învățăturilor. Nu este primul caz de acest timp. Și călugării apelează la această ”transmigrație”. Acest om a devenit un simbol, un sfânt. Dar cine este acest Devraha Hans!? Se spune că a fost unul dintre cei mai mari și mai renumiți yoghinii din istoria Indiei. A intrat în legende și legendele susțin că acest mare sfânt, nu avea nevoie de mâncare și nu purta niciodată haine, indiferent dacă era iarnă sau vară. Obișnuia să stea gol, pe o platformă înaltă, și să murmure cântece devoționale adresate zeilor. Cântecele lui, murmurate într-o limbă misterioasă, nu au putut fi traduse. Specialiștii care i-au studiat cazul spun ca yoghinul trecuse cu mult peste vârsta de 250 de ani. Viața lui era una dedicată în totalitate spiritualității. Nu mânca niciodată nimic, în schimb bea tot timpul apă din râul Yamuna.
Alte surse - wikipedia, de exemplu – spune că ar fi trăit 150 de ani sau mai mult, (m.: 19 mai 1990), dar sursele pentru asemenea afirmații se pierd în timp, nu pot fi identificate. El a trăit toată viața semi-gol pe o platformă de lemn înaltă de 3,7 metri, în apropierea unui râu, în care mai făcea din când în când câte o baie, și a purtat o piele mică de căprioară. Obișnuia să spună că nu are vârstă și că s-a născut din râul Yamuna, atunci când a fost binecuvântat de Krishna. Martorii spun că indianul a fost surprins stând sub apă chiar și o oră. Se spune că îi vindeca pe oameni, folosind doar puterea cuvintelor sau atingându-i pur și simplu cu picioarele. Aproximativ 3.000 de oameni s-au perindat zilnic pe platforma lui, unii pentru sfaturi, iar alții pentru a fi vindecați. El putea înțelege limbajul animalelor, putea vindeca orice fel de boală și putea vedea viitorul. În trecut, el a făcut predicții despre viitorul politic al diferitelor țări. Pentru aceasta, el a fost arestat, dar ca urmare a intervenției personale a Indirei Gandhi, a fost scos din închisoare.
Baba i-a prezis acesteia ziua în care va muri. Faima lui a făcut înconjurul lumii. a fost vizitat de personalități faimoase, ca sultanul Bruneiului, de actori ca Liz Taylor, Roger Moore, Gorbaciov, Regele George al V-lea (în 1910), dar și de către conducătorii Indiei care doreau binecuvântări înainte de alegerile generale. Sunt amintiți aici Indira Gandhi până la Singh Buta. Rajiv Gandhi și soția lui, Sonia Gandhi, l-au vizitat, timp de 40 de minute, în ajunul alegerilor din 1989. Devraha Baba a folosit picioarele pentru a-i binecuvânta. Într-un interviu acordat unui scriitor, președintele Indiei, Rajendra Prasad, (născut în 1884) a afirmat că în perioada 1889-1900, când era copil, la vârsta de cinci-șase ani, a mers deseori cu părinții săi în vizită la Devraha Baba. Yoghinul era foarte bătrân. Dacă a murit în 1990, și legendele vorbesc că a trăit 150 de ani, din calcule (anul morții, 1990 minus 150, egal 1840) reiese că yoghinul s-a născut în 1840. În timpul copilăriei lui Rajendra Prasad ar fi trebuit să aibă 60 de ani, dar președintele a declarat yoghinul era deja foarte bătrân. Un mister.
Probabil că avea în jur de 100 de ani. (1900 minus 100 egal….anul nașterii. adică 1800). Calculul final (1990-1800 egal 190) ne indică faptul că Devraha Baba a trăit 190 de ani cu aproximație. Ne apropiem, cu calculele, de legendara lui vârstă: 250 de ani. După alte socoteli matematice misteriosul Devraha Hans s-a fi născut în anul 1447. Iată o descriere, care mi s-a părut interesantă, a scriitorului englez George Willis care la vizitat pe maestru în 1980:
Uneori am așteptat și o jumătate de oră în acel soare fierbinte, fără un singur copac în preajmă pentru un pic de umbră. Mulți indienii sosiți acolo au murmurat în liniște «Siya Ram, Ram Siya». Ei au murmurat acest cântec în mod repetat, probabil și de un milion de ori, fără senzație de oboseală. De ce am așteptat atât de umil? Nu am putut găsi nici o explicație. De câteva ori am vrut să mă ridic și să plec. Cu toate acestea, chiar dacă mintea mea s-a jucat cu negația, am rezistat în așteptare, chiar și atunci când am traversat un disconfort extrem. M-am întrebat de ce am luat asupra mea curajul de a înfrunta nisipul fierbinte și căldura într-o așteptare nesfârșită, doar pentru a vedea un om bătrân? Și pentru că am fost norocos, mi-a acordat atenția pentru cel mult cinci minute? M-am întrebat dacă ceilalți, care așteptau la fel ca mine, se confruntau cu astfel de gânduri rebele. Nimeni nu a plecat. Apoi, atunci când toate deveniseră zadarnice, dintr-o dată ușa s-a deschis și în verandă a apărut Devraha Baba.
Un val ciudat de șoapte, ca un murmur tainic, a traversat mulțimea. Căldura și așteptarea au fost uitate. El radia putere, încredere, și mai presus de toate bunătate și iubire. Ca un tată, el a întrebat cu compasiune despre problemele fiecăruia. De fiecare dată plecam de acolo complet împăcat cu mine și cu lumea din jur, La rândul meu radiam iubire. Pentru mine a fost o experiență, un studiu de contraste cu lumea modernă. Acolo am văzut lume de toate categoriile. Pe de o parte erau săracii. În cealaltă parte erau oameni de cultură, mulți bogătași, femei îmbrăcate în mătase și încărcate cu bijuterii, cu mașini parcate în apropiere. Coborau de lângă șoferi și se prelingeau, cu picioarele goale pe nisipul încins, spre Baba. Cu un ton rugător cereau binecuvântare, în speranța unei ușurări a problemelor. El nu a dezamăgit pe nimeni. Anticul yoghin era mereu acolo, în balcon: gol, cu părul nepieptănat, dar fără - fără teamă, fără dorințe, plin de încredere și strălucire.
Indiferent ce probleme aveau adepții lui, sfatul lui a fost mereu același. «Aveți încredere deplină în Dumnezeu. Asigurați-vă că Dumnezeu e în centrul vieții voastre. Dezvoltați dragostea pentru el și nu vă fie teamă, pentru că totul este în mâinile sale. Aflați cine sunteți cu adevărat. Veți realiza că nu puteți să vă separați de Dumnezeu. Căutați întotdeauna adevărul. Contribuiți la bunăstarea societății. Nu faceți rău nimănui și ajutați ori de câte ori puteți». Adepții lui, probabil, au auzit asta de mii de ori. Cu toate acestea, ei s-au grăbit ori de câte ori au avut ocazia să-l audă din nou. Baba nu a fost singurul care a dat acest sfat. În timpul festivalului, am auzit aceste îndemnuri difuzate prin intermediul difuzoarelor. Adesea, mi s-a părut că aceste predici sunau ca niște anunțurile deranjante într-un târg. Când intervenea Baba am simțeam cu adevărat puterea lui Dumnezeu. Am putut simți binele și iubirea. Într-o zi Baba a dispărut. Câțiva lucrători i-au demontat cabana înainte de ivirea zorilor și au mutat-o în Varanasi. O plajă singuratică și pustie pe cealaltă parte a fluviului.
Șase ani mai târziu, în timpul Kumbh Maha, în 1986, l-am întâlnit din nou, în același loc. Un flux constant de vizitatori s-a dus la coliba lui pe cealaltă parte a fluviului pe tot parcursul zilei. Într-o seară el a dat un interviu la «All India Radio». Reporterul a fixat un microfon pe verandă lui. Cu trupul său firav, plin de putere și încredere, Baba a tunat în microfon: «Încrede-te în Dumnezeu și să fii o ființă umană complet bună. Apoi, el se va uita cu siguranță după tine!» Câțiva ani mai târziu, în 1990, pe când eram la coadă într-o sală de mese, la «ashramul Aurobindo în Pondicherry», un prieten s-a alăturat unui tânăr din fața mea și au început să vorbească în limba engleză. Unul dintre ei a spus: «Devraha Baba a murit?» Tânărul a dat din cap aprobator. «Da. Devraha Baba și-a abandonat trupul!» Un film secvențial a trecut prin ochiul meu interior. L-am văzut stând pe balconul său, în lumina puternică a soarelui, cu părul lung, neîngrijit, murmurând mantre și cu mâna ridicată pentru binecuvântări.
Am fost mai mult decât fericit pentru faptul că el a fost aici cu noi. Personal, am fost deosebit de recunoscător pentru acest episod unic. Da, Devraha Baba și-a părăsit corpul fizic pe data de 19 iunie 1990. Câteva luni mai târziu, discipolul său cel mai iubit, Hans Baba, preotul din templul Radha-Krishna din ashramul din Vindhyachal al gurului său, a trecut printr-o metamorfoză misterioasă. Înfățișarea şi comportamentul său s-au schimbat brusc, iar el a început să semene izbitor cu maestrul său. A început să urce pe platforma pe care obișnuia să stea gurul său. După toate aparențele, sufletul lui Devraha Baba a trecut printr-un proces de ”parkaya pradesh” (transmigraţie) şi a intrat în corpul lui Hans Baba, continuându-și astfel predarea învățăturilor. Aceasta îmi amintește Sfânta Scriptură: «Toate zilele pe cari le-a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit.» (Geneza 5:5) (indiaonne)
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu