Dacă încerci să gâdili nițel google inițiind o căutare pentru ”Hitler și OZN-uri”, te împiedici de o enigmatică uriașă mașină de țesut legende pentru naziștii. Te întrebi cui folosește? Cu cât te adâncești în subiect și cauți mai mult cu atât de cuprinde amețeala. Un imens hău informațional nazist. Peste tot se scrie despre fluidizarea (pe internet) a unor documente secrete. Probabil că multe sunt trunchiate în scopul de a manipula. Pagini sufocante de relatări, poze și videoclipuri despre stranii OZN-uri naziste, existând chiar declarații ale unor martori oculari, care au precizat că au văzut farfurii zburătoare argintii, de aproximativ șase metri, purtând emblema nazistă, în perioada 1944 - 1945. Apoi părerea multor ocultişti, conform cărora odată cu apariția lui Hitler pe scena lumii au fost declanşate energii negative polarizate pentru a ”echilibra” binele şi răul de pe planetă.
Un instrument antihristic capabil să dezlănţuie aceste energii, fiind susţinut în eforturile sale de forţe oculte. Rezultatul istoric a fost acela că totul a scăpat de sub control și oroarea a cuprins întregul glob. În 1919 un doctor (unii spun chiar savant) pe nume W.O. Schumann de la Universitatea din Munchen a rostit următorul discurs descoperit de americani în arhivele SS-ului: „În tot ceea ce există putem recunoaşte două principii care stau la baza evenimentelor: lumina şi întunericul, binele şi răul, creaţia şi distrugerea, la fel cum în electricitate există o polaritate pozitivă şi una negativă. Întotdeauna avem de ales între aceste două extreme. Cele două principii, cel creator şi cel distructiv, stau inclusiv la baza instrumentelor noastre tehnice. Tot ceea ce este distructiv este de origine satanică, iar tot ceea ce este constructiv este de origine divină. De aceea, orice tehnologie bazată pe explozie sau pe combustie trebuie considerată satanică. Noua eră care va veni va fi o eră a tehnologiei inovatoare, pozitive, divine!” Din tot acest puzzle nazist (intenționat sau nu - cu multe componente lipsă care lasă loc imaginației să completeze cu ficțiune n.m.) nu trebuie omis Haunebu - programul naziştilor de realizare a unui aparat de zbor de formă discoidală denumit Hauneburg ori prescurtat Haunebu.
Unul dintre savanţii care a participat la acest program a fost şi românul Henri Coandă pe care războiul l-a prins la Paris unde a și fost capturat. E adevărat că germanii au investit enorm în cercetare militară pe durata războiului: rachetele V1 și V2, arma nucleară - pe care nu aveau prea mult și probabil că ar fi încercat să dizolve cu ea ADN-ul multor pământeni. Apoi avioanele de vânătoare cu reacție, diversele tipuri de armament de infanterie și artilerie performant pentru acea vreme, blindatele, radarul etc.
Ar mai fi de amintit experimentele efectuate pe prizonierii lagărelor, privind comportamentul corpului uman în condiții extreme, cum ar fi imersiunea în apa înghețată sau efectele decompresiunii la altitudini mari. Dr. Hermann Oberth - unul dintre pionierii Reich-ului german în proiectarea rachetelor din timpul celui de-al doilea război mondial și, mai târziu, făcând parte din echipa de cercetare a tehnologiei avansate pentru rachetele americane cu echipaj uman, a declarat criptic: "Pentru reușita rezultatelor noastre în anumite domenii ştiinţifice am fost ajutați." Când a fost întrebat de către cine, el a răspuns: "Oameni din alte lumi."
Pentru susținerea acestor teorii privind implicarea entităților extraterestre sau legătura cu originile atlante ale germanicilor, avansul lor biologic şi mental care îi îndreptăţea să aplice soluţii extreme pentru menţinerea purităţii, a fost înființată societatea ”Ahnenerbe”. Ca exemplu ar fi expediţia efectuată în Tibet în 1938 în vederea demonstrării superiorităţii rasei ariene şi a teoriei „Vril” bazate pe cartea lui Edward Bulwer-Lytton: ”Vril. The Coming of a Race”, publicată în 1871, care tratează tema SF a unei civilizaţii subterane antediluviene foarte avansate spiritual, care ar fi avut aceea și origine cu arienii.
Organizaţia ”Ahnenerbe”, mai precis ”Deutsches Ahnenerbe – Studiengesellschaft für Geistesurgeschichte” (Descendenţa germană – societate de studiu a preistoriei spirituale), şi-a început activitatea ca centru de cercetare pentru preistoria ”intelectuală” și a devenit afiliată SS-ului în 1935. În 1936 se ataşează Reichsführer-ului SS al lui Hitler și este sub conducerea şefului poliţiei naziste, Heinrich Himmler. Până în 1937 devine principalul instrument de propagandă al arheologiei naziste, subsumând organizaţii mai mici de tipul grupului arheologic al lui Reinerth şi îngroşându-şi linia de “cercetători” de tipul lui Herman Wirth, care emisese pretenţia de a demonstra că leagănul civilizaţiei europene este Europa nordică. Organizaţia cuprindea atât arheologi de profesie, dar cu viziuni extremiste, precum Hans Reinerth sau Oswald Meghin, cât mai ales amatori lipsiţi de specializare în domeniu şi entuziasmaţi de regim. În multe documente din arhiva SS-ului se scrie și despre interesul naziștilor despre India antică, mai ales despre celebra ”vimana vidya” - știinţa construirii şi pilotării navelor aeriene.
Epopeea sanscrită “Mahabharata”, concepută în perioada secolelor al IV-lea şi al III-lea î.H. pomenește despre ”vimana vidya” și despre niște zboruri ciudate. Acest lucru se petrecea, de bună seamă, cu mult înaintea scrierii epopeii în cauză, dar nu putem aprecia cu exactitate acest interval de timp. Ştim totuşi că indienii vorbeau despre aparate mai grele decât aerul, care puteau zbura, acum 2400 de ani. “Mahabharata” vorbeşte despre “un car aerian prevăzut cu aripi de fier”, dar nu dă nici un amănunt despre creatorul său şi epoca în care a fost realizat.
În schimb, un alt poem sanscrit, “Ramayana”, oferă o descriere clară a unei “vimana”, care este un aparat cu două punţi circulare, cu hublouri şi cu un dom central. Acest aparat zbura cu “viteza vântului” şi scotea un sunet melodios. Mai mult, el putea să se oprească şi să rămână imobil deasupra norilor. “Ramayana” înfăţişează chiar şi imaginea care putea fi văzută de la bordul “vimanei”: oceanul devenea un heleşteu, iar malul mărilor şi delta fluviilor erau perfect vizibile.
Modul de propulsie a maşinilor zburătoare este explicat astfel: “Corpul maşinii trebuie să fie şi puternic şi uşor, asemănător cu o pasăre în zbor. Înăuntru se aşează o instalaţie cu mercur şi o instalaţie de fier, pentru încălzire. Prin mijlocirea puterii care se ascunde în mercur şi care pune în mişcare un vifor, omul aflat în acest car străbate mari depărtări în zbor. Datorită mercurului, carul capătă o mişcare ca a trăsnetului”. În “Saramangana Sutradhara” se vorbeşte şi despre armele teribile cu care erau înzestrate asemenea aparate.
 |
| Proiectul Coandă |
Unul dintre savanţii care a participat la acest program a fost şi românul Henri Coandă pe care războiul l-a prins la Paris unde a și fost capturat. E adevărat că germanii au investit enorm în cercetare militară pe durata războiului: rachetele V1 și V2, arma nucleară - pe care nu aveau prea mult și probabil că ar fi încercat să dizolve cu ea ADN-ul multor pământeni. Apoi avioanele de vânătoare cu reacție, diversele tipuri de armament de infanterie și artilerie performant pentru acea vreme, blindatele, radarul etc.
Ar mai fi de amintit experimentele efectuate pe prizonierii lagărelor, privind comportamentul corpului uman în condiții extreme, cum ar fi imersiunea în apa înghețată sau efectele decompresiunii la altitudini mari. Dr. Hermann Oberth - unul dintre pionierii Reich-ului german în proiectarea rachetelor din timpul celui de-al doilea război mondial și, mai târziu, făcând parte din echipa de cercetare a tehnologiei avansate pentru rachetele americane cu echipaj uman, a declarat criptic: "Pentru reușita rezultatelor noastre în anumite domenii ştiinţifice am fost ajutați." Când a fost întrebat de către cine, el a răspuns: "Oameni din alte lumi."
Pentru susținerea acestor teorii privind implicarea entităților extraterestre sau legătura cu originile atlante ale germanicilor, avansul lor biologic şi mental care îi îndreptăţea să aplice soluţii extreme pentru menţinerea purităţii, a fost înființată societatea ”Ahnenerbe”. Ca exemplu ar fi expediţia efectuată în Tibet în 1938 în vederea demonstrării superiorităţii rasei ariene şi a teoriei „Vril” bazate pe cartea lui Edward Bulwer-Lytton: ”Vril. The Coming of a Race”, publicată în 1871, care tratează tema SF a unei civilizaţii subterane antediluviene foarte avansate spiritual, care ar fi avut aceea și origine cu arienii.
Organizaţia ”Ahnenerbe”, mai precis ”Deutsches Ahnenerbe – Studiengesellschaft für Geistesurgeschichte” (Descendenţa germană – societate de studiu a preistoriei spirituale), şi-a început activitatea ca centru de cercetare pentru preistoria ”intelectuală” și a devenit afiliată SS-ului în 1935. În 1936 se ataşează Reichsführer-ului SS al lui Hitler și este sub conducerea şefului poliţiei naziste, Heinrich Himmler. Până în 1937 devine principalul instrument de propagandă al arheologiei naziste, subsumând organizaţii mai mici de tipul grupului arheologic al lui Reinerth şi îngroşându-şi linia de “cercetători” de tipul lui Herman Wirth, care emisese pretenţia de a demonstra că leagănul civilizaţiei europene este Europa nordică. Organizaţia cuprindea atât arheologi de profesie, dar cu viziuni extremiste, precum Hans Reinerth sau Oswald Meghin, cât mai ales amatori lipsiţi de specializare în domeniu şi entuziasmaţi de regim. În multe documente din arhiva SS-ului se scrie și despre interesul naziștilor despre India antică, mai ales despre celebra ”vimana vidya” - știinţa construirii şi pilotării navelor aeriene.
Epopeea sanscrită “Mahabharata”, concepută în perioada secolelor al IV-lea şi al III-lea î.H. pomenește despre ”vimana vidya” și despre niște zboruri ciudate. Acest lucru se petrecea, de bună seamă, cu mult înaintea scrierii epopeii în cauză, dar nu putem aprecia cu exactitate acest interval de timp. Ştim totuşi că indienii vorbeau despre aparate mai grele decât aerul, care puteau zbura, acum 2400 de ani. “Mahabharata” vorbeşte despre “un car aerian prevăzut cu aripi de fier”, dar nu dă nici un amănunt despre creatorul său şi epoca în care a fost realizat.
În schimb, un alt poem sanscrit, “Ramayana”, oferă o descriere clară a unei “vimana”, care este un aparat cu două punţi circulare, cu hublouri şi cu un dom central. Acest aparat zbura cu “viteza vântului” şi scotea un sunet melodios. Mai mult, el putea să se oprească şi să rămână imobil deasupra norilor. “Ramayana” înfăţişează chiar şi imaginea care putea fi văzută de la bordul “vimanei”: oceanul devenea un heleşteu, iar malul mărilor şi delta fluviilor erau perfect vizibile.
Modul de propulsie a maşinilor zburătoare este explicat astfel: “Corpul maşinii trebuie să fie şi puternic şi uşor, asemănător cu o pasăre în zbor. Înăuntru se aşează o instalaţie cu mercur şi o instalaţie de fier, pentru încălzire. Prin mijlocirea puterii care se ascunde în mercur şi care pune în mişcare un vifor, omul aflat în acest car străbate mari depărtări în zbor. Datorită mercurului, carul capătă o mişcare ca a trăsnetului”. În “Saramangana Sutradhara” se vorbeşte şi despre armele teribile cu care erau înzestrate asemenea aparate.
Conexiunea nazistă cu "Vril"? Ce este "Vril"?
Vechile civilizații considerau "Vril" forța vieții, cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. De fapt, forța vieții, care guvernează atât existența umană, cât și pe cea animală, era o reprezentare inferioară a energiei denumite "Vril" - cunoscuta în alte culturi din lume ca ”mana”, ”prana”, ”chi” sau forța vitală. Nu se poate determina originea ei sau modul în care a dobândit această titulatură. Singurul indiciu in acest sens ni-l oferă amerindienii, mai precis tribul sioux care folosea denumirea ”Vril" pentru energia vieții, considerând că locurile în care aceasta se manifesta sunt așa-zise ,,medicine wheels” (cu puteri miraculoase de vindecare).
Deși nu poate fi percepută, această forță se află în interiorul corpurilor noastre. Hrănirea, digestia și eliminarea toxinelor sunt toate conduse de forța vieții. Energia "Vril" are legătură cu mintea umană. Există metode care pot fi aplicate pentru a stoca și folosi această energie într-un mod constructiv. Energia "Vril" nu este produsă de corpul uman, fiind prezentă și în apă, dar, mai ales, în aer, de unde poate fi colectată și folosită în mod eficient.
Alte surse susțin că ”Vril" este limba primordială a creaţiei despre care vorbeşte legenda Babilonului. Este o limbă chiar mai esenţială decât enohiana, limba îngerilor. Înainte ca oamenii să îşi dezvolte organe de vorbit, ei îşi manifestau intenţia prin intermediul unui organ situat între inimă şi gât. Acest organ face legătura între mesmerismul animal şi proprietăţile eterice ale spiritului. Strămoşii noştri îşi activau voinţa prin intermediul său, folosindu-se de principiile vibraţiei. Sistemul comunicării izolate care a apărut ulterior şi care s-a dezvoltat în limbaj nu a reprezentat un pas înainte, ci mai degrabă o involuţie, o cădere din câmpul conştiinţei unificate.
Masarea uşoară a acestui punct ”vril” (situat la mijloc între inimă şi gât), dublată de focalizarea asupra voinţei reale, permite activarea acestui aspect al sinelui. Din această perspectivă, conceptul de ”Vril” corespunde voinţei reale a individului, fiind sinonim cu Thelema sau Allah. Dacă ne raportăm la ”Vril” ca la un instrument pentru vorbire, el poate fi definit ca fiind limba primordială a creaţiei. ”Vril” este alcătuit din 72 de tonalităţi derivate din punerea în vibraţie a aceleiaşi corzi. Acest număr este egal şi cu cele 72 de Chei ale lui Enoh sau cu cele 72 de Chei ale lui Solomon. Folosindu-se de energia ”Vril”, naziştii au încercat practic să controleze puterea cerului. Sunt informaţii incitante, controversate, pe care nu le vom găsi în literatura clasică referitoare la OZN-uri sau la legăturile naziştilor cu ocultismul scrie Peter Moon în cartea sa Soarele negru. Conform altor legende "Vril" reprezenta o societate umană foarte avansată din punct de vedere tehnologic care, din cauza unei catastrofe globale (a nu se citi inundaţiile din Vechiul Testament), a fost forţată să se refugieze adânc în Pământ. În romanul lui Bulwer-Lytton, "Vril. The Coming Race”, energia "Vril" guvernează asupra întregii naturi.
Se presupune că, în anul 1919, membrii unei grupări continuatoare a Ordinului Templier au înființat organizația ”Vril” cu sediul în Ramsaudin, Germania (lângă granița cu Austria). Din ea ar fi făcut parte reputați oameni de știință: Viktor Schanberger, dr. W. O. Schumann, Schriewer, Habermohl și multi alții. Cunoscând posibilitățile energiei ”Vril”, acesta și-ar fi propus construirea unui aparat zburător, care să utilizeze această energie. Oamenii de știință din respectiva organizație au studiat modul în care puteau folosi energia ”Vril” pentru crearea unui câmp puternic de energie, prin care sa se obțină o independență față de forțele cosmice. Cu toate că dovezile sunt puține și controversate, se pare că, în decurs de 25 de ani de muncă, ei ar fi ajuns la niște rezultate remarcabile, construind mai multe prototipuri de nave zburătoare elicoidale, care ar fi... primele OZN-uri pământene! Societatea Vril s-a focalizat de la bun început asupra „lumii de dincolo”. Este posibil ca să nu fi reuşit să atingă performanţele pe care le-a avut dacă nu ar fi existat un medium pe nume Maria Orsic.
Aceasta a devenit un element cheie al grupului după ce a început să primească transmisiuni psihice într-un limbaj necunoscut care i-a fost prezentat într-un cifru secret. Maria nu cunoştea limbajul, dar a căutat o interpretare ezoterică. După al doilea Război Mondial toate acestea au dispărut. Armatele americană și rusă au luat pur şi simplu aceste planuri (și pe oamenii de ştiinţă germani care le-au conceput), arată liveleak.com. La doi ani după terminarea războiului, în 1947, mii de persoane au declarat că au văzut obiecte zburătoare ciudate. Să fie aceste aparate de zbor dezvoltate pe baza planurilor germane furate după război? Adică niște OZN-uri?
În 1952 a apărut proiectul canadian ”Avrocar". ”Avro Canada VZ-9AV” prescurtat "Avrocar" a fost inițial un proiect canadian, ulterior un proiect militar secret nord-american în perioada Războiului Rece, care voia să producă un obiect asemănător unui UFO. El trebuia să folosească la decolare efectul Coandă și să aterizeze vertical ca un avion VTOL (Vertical Take-Off and Landing) – scrie wikipedia. Avro Canada, a început construcția obiectului zburător în anul 1952, fiind oprit în anul 1954, pe motivul cheltuielilor mari de guvernul canadian. Astfel preia SUA finanțarea mai departe a proiectului militar. În anul 1958 US Air Force, preia complet controlul asupra proiectlui secret care va fi numit Avro Canada VZ-9AV "Avrocar".
Au fost construite două prototipuri, avioanele fiind poreclite "Farfurii zburătoare" (Flying Saucer). Ele trebuiau să poată transporta o greutate de 450 kg, în care inclus și echipajul, să atingă o viteză de 483 km/h și o înălțime de zbor de 3.000 m. Al doilea prototip (S/N #59-4975) a zburat prima oară în noiembrie 1959 în Malton, Ontario. Pe când primul prototip (S/N #58-7055) a zburat prima oară abia în mai 1961, lângă Moffett Field, California, el a zburat în total 75 de ore, fiind pilotat de maiorul Walter J. Hodgson.
Apoi a apărut scandalul prăbușirii unei farfurii zburătoare pe teritoriul Belarusului. Wikileaks a publicat câteva fotografii cu presupusul OZN prăbușit pe Pământ, anunțând că este în posesia unor documente legate de existenţa extratereştrilor.
Fiind vorba și despre o telegrama redactată de Ambasada SUA din Belarus care se bazează pe comentariile fostului şef al serviciilor secrete de la Minsk, pe vremea Uniunii Sovietice. Potrivit acestuia, ancheta declanşată după presupusa prăbuşire a unei farfurii zburătoare pe teritoriul Belarusului nu a mai fost finalizată.
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu