Avem de-aface cu un monument funerar unic în lume. Este unic deoarece are o tentă pornografică. Este vorba despre o poveste de dragoste cu final tragic, din care a răsărit și o sămânță de răzbunare. Un soț gelos, pentru a-i da o lecție de morală, în eternitate, soției infidele, moartă într-o aventură cu amantul, i-a plantat pe mormântul ei în loc de cruce două picioare desfăcute de femeie. Bineînțeles că asemenea năzdrăvănie a atras mânia celui de sus.
Povestea cu iz de telenovelă s-a derulat în Brașov. Curioșii pot admira în marele cimitir al orașului, aproape de gardul stradal, un monument funerar străjuit de două sculpturi ciudate. Sunt doi stâlpi din ciment, care le pot inspira celor cu imaginație bogată ideea că reprezintă două organe sexuale masculine. Conform legendei locale, pe vremuri, monumentul a fost de-a dreptul pornografic. Povestea ciudatului monument pornografic, și a ceea ce se află sub el, începe undeva pe la începutul anilor ’70. Un domn, pentru protejarea identității îl numim Costi V., născut prin 1910, care îmbrăcase de timpuriu uniforma militară, s-a căsătorit în perioada războiului cu Aristița, o fată mai tânără decât el cu vreo 17 ani. Și cum războiul cam dura și veștile triste soseau zilnic despre sărmanii ostașii căzuți pe front, tânăra soție a încercat să-și dreagă nițel singurătatea. Se spune că era o femeie foarte frumoasă și că îi cam fugeau ochii după masculi. Când se plimba pe stradă, nu numai bărbații întorceau capul după ea, ci și femeile. Unele din admirație, altele din invidie.
Și cum soțul venea din ce în ce mai rar pe acasă, Aristița a prins drag de plimbările în compania unor indivizi din aceeași garnizoană cu Costi. Zvonurile nu au întârziat să apară. Gura târgului începuse să o toace în toate felurile. Din moși strămoși se știe că nu iese fum fără să faci focul! La revenirea acasă, în permisie, Costi a devenit foarte bănuitor, dar presimțirile sale nu au fost confirmate. Nu a descoperit probe care să demonstreze păcatul soaței. De fiecare dată când observa ceva suspect, până să aplice tactica militară și să analizeze situația, soția știa cum să-l lămurească că temerile sale erau total neîntemeiate. Apoi, în familie, în al doilea an de căsnicie, a apărut primul copil, o fată. Dar cu consecințe dintre cele mai ciudate. Obsedat de gândul că soțioara îl înșela, a început s-o urmărească. Într-o zi i-a spus că este chemat de urgență la ordin și a plecat. Dar nu departe. S-a ascuns în podul casei. Avusese grijă să-și ia și ceva de-ale gurii pentru o așteptare îndelungată.
În noaptea și ziua următoare nu s-a întâmplat nimic deosebit. Dar în a doua noapte a urmat nebunia. După miezul nopții Costi a auzit voci și un râsetul zglobiu al soaței. A coborât și, tiptil, tiptil s-a apropiat de fereastră. A crezut că înnebunește. Un ofițer din aceeași garnizoană cu el era gata, gata să rupă patul în timp ce o călărea pe frumoasa Aristița. A intrat în cameră respectivă complet năucit. Ținea pistolul îndreptat către cei doi. Voia să tragă, să-i nimicească, să-i spulbere. Dar ea, Aristița, s-a târât în genunchi în fața lui și l-a implorat cu lacrimi în ochi, spunându-i că a fost doar o clipă de rătăcire pe care a avut-o din cauză că s-a simțit neglijată. A reușit să-l convingă. Pe el îl iubea. Ofițerul acela a fost doar o aventură accidentală, nedorită. A păcălit-o într-un moment de slăbiciune. Lovit în orgoliul masculin, Costi a acceptat să rămână împreună de dragul copilului pe care-l aveau. În acele vremuri grele, familia rămăsese singurul lui sprijin sufletesc și nu dorea să-l piardă. Dar au venit alte timpuri.
.jpg)
După terminarea războiului, puterea a fost preluată de comuniști. Costi a fost considerat suspect din cauza originii lui un pic burgheză. Cum începuseră epurările din armată, l-au trecut în rezervă. Un timp, lucrurile au mers mai bine în familie, iar căsnicia lor părea salvată. A mai venit un copil, un băiat, iar aventurile Aristiței păreau să fi încetat. Constantin a avut mai mult timp pentru casă, chiar dacă a fost nevoit să se mulțumească cu un trai mult mai modest. În ’62, familia s-a mutat la bloc. Chiar și după a doua naștere, Aristița păstra încă acel farmec al frumuseții turburătoare, parcă nu-și pierduse nimic din temperamentul tinereții. În jurul ei roiau tot felul de masculi amabili. Într-una dintre zile, din 1969, Aristița i-a spus soțiorului că merge să-și facă un consult la medic. Nu era nimic de obiectat la un asemenea pretext. Femeile merg tot timpul la un doctor. Soțul a înțeles că e o problemă de-ale femeilor și nu i-a dat prea mare importanță.
.jpg)
Necazurile au început când Aristița nu s-a mai întors acasă. În după amiaza acelei zile Costi a fost anunțat că Aristița își pierduse viața într-un accident de mașină. La volan se afla un tânăr ofițer militar. A avut un șoc când a înțeles că respectivul era amantul ei. Chiar dacă soția lui murise, în Costi s-a trezit dorința teribilă de a se răzbuna. După ce a înmormântat-o creștinește, a mers la unul dintre pietrarii orașului și a comandat un monument funerar cum nimeni nu mai văzuse vreodată. Nu a fost ușor să-l convingă pe meșterul pietrar, dar banii care i-a pus la bătaie l-au convins să sculpteze un monument ieșit din comun. Fără ca rudele și copii să știe, pe postamentul pe mormântului Aristiței, în loc de cruce, a plantat trei piese de artă pornografică: două falusuri și două picioare desfăcute de femeie. Multă lume s-a crucit. Nimeni nu înțelegea despre ce este vorba. Babele își făceau de trei ori semnul crucii și apoi scuipau în sân mormăind ceva de ”ducă-se pe pustii!”.
.jpg)
Bărbații însă se amuzau. Se opreau lângă mormânt și încercau fele de fel de glume. Groparii vorbeau cu teamă despre acel mormânt deoarece, într-o noapte au observat o femeie care stătea sprijinită de unul dintre falusuri. Nimeni nu a luat însă vreo măsură până în 1985, când un activist comunist de seamă și-a înmormântat soția într-un cavou din apropiere. Supărat că liniștea morților e împunsă de niște amărâte de falusuri, a ordonat distrugerea monumentului. Astfel, Costi, s-a trezit și anchetat pe organele partidului. Dar a scăpat doar cu o mustrare. Oricât s-a străduit nu a aflat ce s-a întâmplat cu monumentul: a fost distrus sau a fost pus undeva la păstrare. Odată cu revoluția din 1989, a început demersurile pentru a reface „opera”֊. A susținut că monumentul înlăturat de comuniști reprezenta o manifestare artistică legitimă. Cu mare greutate, copii l-au convins să renunțe. Dar nu de tot. Până la urmă, a refăcut doar cele două falusuri, dar într-o formă mult mai stilizată. În 1991, ajuns la vârsta de 81 de ani, Costi a murit, lăsând cu limbă de moarte, să fie înmormântat lângă soția trădătoare. Copiii l-au înmormântat lângă fosta lui soție. Sub falusuri.
Și cum soțul venea din ce în ce mai rar pe acasă, Aristița a prins drag de plimbările în compania unor indivizi din aceeași garnizoană cu Costi. Zvonurile nu au întârziat să apară. Gura târgului începuse să o toace în toate felurile. Din moși strămoși se știe că nu iese fum fără să faci focul! La revenirea acasă, în permisie, Costi a devenit foarte bănuitor, dar presimțirile sale nu au fost confirmate. Nu a descoperit probe care să demonstreze păcatul soaței. De fiecare dată când observa ceva suspect, până să aplice tactica militară și să analizeze situația, soția știa cum să-l lămurească că temerile sale erau total neîntemeiate. Apoi, în familie, în al doilea an de căsnicie, a apărut primul copil, o fată. Dar cu consecințe dintre cele mai ciudate. Obsedat de gândul că soțioara îl înșela, a început s-o urmărească. Într-o zi i-a spus că este chemat de urgență la ordin și a plecat. Dar nu departe. S-a ascuns în podul casei. Avusese grijă să-și ia și ceva de-ale gurii pentru o așteptare îndelungată.
În noaptea și ziua următoare nu s-a întâmplat nimic deosebit. Dar în a doua noapte a urmat nebunia. După miezul nopții Costi a auzit voci și un râsetul zglobiu al soaței. A coborât și, tiptil, tiptil s-a apropiat de fereastră. A crezut că înnebunește. Un ofițer din aceeași garnizoană cu el era gata, gata să rupă patul în timp ce o călărea pe frumoasa Aristița. A intrat în cameră respectivă complet năucit. Ținea pistolul îndreptat către cei doi. Voia să tragă, să-i nimicească, să-i spulbere. Dar ea, Aristița, s-a târât în genunchi în fața lui și l-a implorat cu lacrimi în ochi, spunându-i că a fost doar o clipă de rătăcire pe care a avut-o din cauză că s-a simțit neglijată. A reușit să-l convingă. Pe el îl iubea. Ofițerul acela a fost doar o aventură accidentală, nedorită. A păcălit-o într-un moment de slăbiciune. Lovit în orgoliul masculin, Costi a acceptat să rămână împreună de dragul copilului pe care-l aveau. În acele vremuri grele, familia rămăsese singurul lui sprijin sufletesc și nu dorea să-l piardă. Dar au venit alte timpuri.
După terminarea războiului, puterea a fost preluată de comuniști. Costi a fost considerat suspect din cauza originii lui un pic burgheză. Cum începuseră epurările din armată, l-au trecut în rezervă. Un timp, lucrurile au mers mai bine în familie, iar căsnicia lor părea salvată. A mai venit un copil, un băiat, iar aventurile Aristiței păreau să fi încetat. Constantin a avut mai mult timp pentru casă, chiar dacă a fost nevoit să se mulțumească cu un trai mult mai modest. În ’62, familia s-a mutat la bloc. Chiar și după a doua naștere, Aristița păstra încă acel farmec al frumuseții turburătoare, parcă nu-și pierduse nimic din temperamentul tinereții. În jurul ei roiau tot felul de masculi amabili. Într-una dintre zile, din 1969, Aristița i-a spus soțiorului că merge să-și facă un consult la medic. Nu era nimic de obiectat la un asemenea pretext. Femeile merg tot timpul la un doctor. Soțul a înțeles că e o problemă de-ale femeilor și nu i-a dat prea mare importanță.
Necazurile au început când Aristița nu s-a mai întors acasă. În după amiaza acelei zile Costi a fost anunțat că Aristița își pierduse viața într-un accident de mașină. La volan se afla un tânăr ofițer militar. A avut un șoc când a înțeles că respectivul era amantul ei. Chiar dacă soția lui murise, în Costi s-a trezit dorința teribilă de a se răzbuna. După ce a înmormântat-o creștinește, a mers la unul dintre pietrarii orașului și a comandat un monument funerar cum nimeni nu mai văzuse vreodată. Nu a fost ușor să-l convingă pe meșterul pietrar, dar banii care i-a pus la bătaie l-au convins să sculpteze un monument ieșit din comun. Fără ca rudele și copii să știe, pe postamentul pe mormântului Aristiței, în loc de cruce, a plantat trei piese de artă pornografică: două falusuri și două picioare desfăcute de femeie. Multă lume s-a crucit. Nimeni nu înțelegea despre ce este vorba. Babele își făceau de trei ori semnul crucii și apoi scuipau în sân mormăind ceva de ”ducă-se pe pustii!”.
Bărbații însă se amuzau. Se opreau lângă mormânt și încercau fele de fel de glume. Groparii vorbeau cu teamă despre acel mormânt deoarece, într-o noapte au observat o femeie care stătea sprijinită de unul dintre falusuri. Nimeni nu a luat însă vreo măsură până în 1985, când un activist comunist de seamă și-a înmormântat soția într-un cavou din apropiere. Supărat că liniștea morților e împunsă de niște amărâte de falusuri, a ordonat distrugerea monumentului. Astfel, Costi, s-a trezit și anchetat pe organele partidului. Dar a scăpat doar cu o mustrare. Oricât s-a străduit nu a aflat ce s-a întâmplat cu monumentul: a fost distrus sau a fost pus undeva la păstrare. Odată cu revoluția din 1989, a început demersurile pentru a reface „opera”֊. A susținut că monumentul înlăturat de comuniști reprezenta o manifestare artistică legitimă. Cu mare greutate, copii l-au convins să renunțe. Dar nu de tot. Până la urmă, a refăcut doar cele două falusuri, dar într-o formă mult mai stilizată. În 1991, ajuns la vârsta de 81 de ani, Costi a murit, lăsând cu limbă de moarte, să fie înmormântat lângă soția trădătoare. Copiii l-au înmormântat lângă fosta lui soție. Sub falusuri.
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu