Doi amici, Garry Wood, în vârstă de 30 de ani, și prietenul său Colin Wright, 25 de ani, în jurul orei 23:30, în 17 august 1992, se deplasau cu o mașină din orașul Edinburgh până în Tarbrax, South Lanarkshire, Scoția. După ce au trecut de localitatea Reservoir Harperrigg, aflată la aproximativ cinci mile de Edinburgh, o uriașă perdea de lumină albă orbitoare a scăzut pe mașină. Când au ajuns la destinație, în Tarbrax, au realizat cu stupoare că de fapt călătoria lor - care ar fi trebuit să le ia doar 30 de minute - în mod inexplicabil durase două ore şi 45 de minute.
Ce se întâmplase? Cazul a stârnit atâta senzație la vremea respectivă încât a intrat în atenția presei internaționale, a Ministerului Apărării dar și al Hollywoodului. În final, în 2011, Hollywoodul, inspirându-se din povestea zguduitoare prin care trecuseră cei doi amici, a turnat și lansat un film numit ”A 70 incident”. Armata a fost mai secretoasă cu documentele obținute după investigarea acestui caz. Abia în 12 iulie 2012, după două decenii de ”eclozare”, Ministerul Apărări scoțian a desecretizat faimoasele dosare, punând în lumină noi date în povestea uimitoare a celor amici scoțieni. Documentele desecretizate dezvăluie faptul că echipajul unui avion militar care zbura spre Edinburgh a raportat că a văzut, din cabina de pilotaj, o "lumină ciudată în creştere prin aer, în seara de 17 august 1992”. Într-unul dintre rapoarte este menționat faptul că ”La revenire în mașină, Garry a fost inconștient pentru ceea ce părea să fi fost 10-15 secunde. El a crezut că a murit. Când și-a revenit mașina rula pe partea greșită a drumului. Atunci a verificat ceasul. Pierduse aproximativ două oră și ceva”.
OZN-ul a fost descris ca având 20 de metri înălţime şi 30 metri lăţime, de culoare neagră și fără lumini. Un martor a spus că atât Garry Wood cât și Colin Wright, în momentul când au ajuns la destinație, arătau foarte ciudat. Erau speriați, nedumeriți și pe fețele lor se citea groaza. Într-un efort de a descoperi ceea ce li s-a întâmplat, cei doi amici au apelat la hipnoză. Astfel o parte din mister a fost dezvăluit. Conform uneia dintre aceste ședințe de hipnoză, Garry a amintit detalii uimitoare despre cum ”o navă spațială plutea în faţa mașinii în timp ce ei conduceau cu 75-80 de kilometri pe oră. Apoi din obiectul respectiv a țâșnit o perdea de lumină albă care le-a acoperit mașina. Cuprins de teamă, Garry a încercat să accelereze în momentul în care a ajuns chiar în centrul luminii. Apoi, brusc, lumina a dispărut și s-au aflat într-un întuneric total. Au fost teleportați la bordul navei spațiale. Acolo au fost dezbrăcați şi examinați de niște creaturi stranii, mici și gri, înainte de a fi trimiși înapoi pe pământ. O ființă înaltă și osoasă a încercat să comunice cu ei prin telepatie”.
La revenire pe pământ, încercând să povestească despre pățania lor ieșită din comun, s-au trezit încolțiți de fel de fel de atacuri ironice. În final, pentru că nimeni nu credea aventura lor, tinerii au fost supuși unui test la detectorul de minciuni într-o oră de maximă audiență, în direct la televizor. Malcolm Robinson, investigator paranormal, care a publicat și o carte după ce s-a ocupat de cazul celor doi, susține că oamenii au tendința să râdă la auzul unor asemenea istorii. Dar unele dintre aceste răpiri ar putea avea un miez de adevăr. "Multe incidente OZN au explicații plauzibile, adesea navele considerate de către martori ca având factură extraterestră fiind rezultate ale proiectelor militare secrete. Totuși, fie și măcar cinci la sută din toate aceste cazuri, sunt inexplicabile și te fac sa crezi că lucruri reale și foarte misterioase se întâmplă în ceruri". Garry, complet contrariat de ceea ce i s-a întâmplat, a răscolit biblioteca orașului, în speranţa de a găsi o explicație în cărțile de literatură cu OZN-uri.
Nedescoperind mare lucru a apelat la un centru de investigaţii fenomene paranormale. Așa l-a întâlnit pe Malcolm Robinson. Psihologul Helen Walters, un hipnoterapeut, a fost chemat pentru a-l ajuta pe Robinson în ședințele de regresie hipnotică. În timpul primei sale sesiuni, Garry a izbucnit în lacrimi şi a fost înnebunit de durere. De-a lungul mai multor săptămâni, el și-a amintit forme vagi, apoi brusc cu ochii minții a văzut tot scenariul acela ciudat: întâlnirea de gradul trei. Vorbind sub hipnoză în 1996, Garry a spus: "Am văzut trei creaturi care veneau spre mașina mea. Am simţit o durere intensă, ca un şoc electric. Mașina s-a oprit, după care uşile au fost deschise de către cele trei entităţi mici. Atât eu cât și Colin am fost puși pe o targă liber-plutitoare și am ajuns într-o cameră unde am văzut mai multe entități și fel de fel de aparatură. Era acolo o entitate alb-gri la culoare, cu un cap mare și ochii negri, cu un gât lung, subțire, umerii şi talie foarte subţiri. Cele mici păreau să facă toate lucrările, în timp ce cei mari se ocupau de comunicare.
Ea a spus unei alte entități: «Sanctuary, noi suntem deja aici!» Un fir roşu-fierbinte a trecut ochiul meu drept. Uuuuh! Simt durere imensă abdominală. Apoi am văzut niște fiinţe mici, maro, cu fețele acoperite cu multe pliuri ale pielii şi un om mic îmbrăcat într-un costum negru cu cravată. Alte două creaturi mici erau la capătul mesei, una care ținea în mâini un diamant strălucitor care pulsa cu o lumină portocalie. Cealaltă creatură a așezat niște diamante pe corpul meu. Pe partea stângă, aşezată pe podea, era o femeie goală care plângea şi tremura. Eu am întrebat în mintea mea, «De ce fac asta?» Răspunsul primit a fost pur şi simplu: «Sanctuary»”. Colin a fost așezat pe o masă într-o cameră rotundă. A fost dezbrăcat complet şi așezat pe un scaun curbat, apoi supus unui examen medical. Își amintește că s-a trezit într-o cameră cu pereți de plexiglas, cu încheieturile şi gleznele legate. Deşi el putea mişca uşor doar capul, a observat multe camere identice care conţineau zeci de persoane. Avea sentimentul că are creierul umflat din cauza unui fir roșu fierbinte ce-i fusese introdus în ochiul drept. Nu după multă vreme a fost târât într-o altă cameră, îmbrăcat şi apoi dus înapoi la maşină. (dailyrecord.co.uk)
Ce se întâmplase? Cazul a stârnit atâta senzație la vremea respectivă încât a intrat în atenția presei internaționale, a Ministerului Apărării dar și al Hollywoodului. În final, în 2011, Hollywoodul, inspirându-se din povestea zguduitoare prin care trecuseră cei doi amici, a turnat și lansat un film numit ”A 70 incident”. Armata a fost mai secretoasă cu documentele obținute după investigarea acestui caz. Abia în 12 iulie 2012, după două decenii de ”eclozare”, Ministerul Apărări scoțian a desecretizat faimoasele dosare, punând în lumină noi date în povestea uimitoare a celor amici scoțieni. Documentele desecretizate dezvăluie faptul că echipajul unui avion militar care zbura spre Edinburgh a raportat că a văzut, din cabina de pilotaj, o "lumină ciudată în creştere prin aer, în seara de 17 august 1992”. Într-unul dintre rapoarte este menționat faptul că ”La revenire în mașină, Garry a fost inconștient pentru ceea ce părea să fi fost 10-15 secunde. El a crezut că a murit. Când și-a revenit mașina rula pe partea greșită a drumului. Atunci a verificat ceasul. Pierduse aproximativ două oră și ceva”.
OZN-ul a fost descris ca având 20 de metri înălţime şi 30 metri lăţime, de culoare neagră și fără lumini. Un martor a spus că atât Garry Wood cât și Colin Wright, în momentul când au ajuns la destinație, arătau foarte ciudat. Erau speriați, nedumeriți și pe fețele lor se citea groaza. Într-un efort de a descoperi ceea ce li s-a întâmplat, cei doi amici au apelat la hipnoză. Astfel o parte din mister a fost dezvăluit. Conform uneia dintre aceste ședințe de hipnoză, Garry a amintit detalii uimitoare despre cum ”o navă spațială plutea în faţa mașinii în timp ce ei conduceau cu 75-80 de kilometri pe oră. Apoi din obiectul respectiv a țâșnit o perdea de lumină albă care le-a acoperit mașina. Cuprins de teamă, Garry a încercat să accelereze în momentul în care a ajuns chiar în centrul luminii. Apoi, brusc, lumina a dispărut și s-au aflat într-un întuneric total. Au fost teleportați la bordul navei spațiale. Acolo au fost dezbrăcați şi examinați de niște creaturi stranii, mici și gri, înainte de a fi trimiși înapoi pe pământ. O ființă înaltă și osoasă a încercat să comunice cu ei prin telepatie”.
La revenire pe pământ, încercând să povestească despre pățania lor ieșită din comun, s-au trezit încolțiți de fel de fel de atacuri ironice. În final, pentru că nimeni nu credea aventura lor, tinerii au fost supuși unui test la detectorul de minciuni într-o oră de maximă audiență, în direct la televizor. Malcolm Robinson, investigator paranormal, care a publicat și o carte după ce s-a ocupat de cazul celor doi, susține că oamenii au tendința să râdă la auzul unor asemenea istorii. Dar unele dintre aceste răpiri ar putea avea un miez de adevăr. "Multe incidente OZN au explicații plauzibile, adesea navele considerate de către martori ca având factură extraterestră fiind rezultate ale proiectelor militare secrete. Totuși, fie și măcar cinci la sută din toate aceste cazuri, sunt inexplicabile și te fac sa crezi că lucruri reale și foarte misterioase se întâmplă în ceruri". Garry, complet contrariat de ceea ce i s-a întâmplat, a răscolit biblioteca orașului, în speranţa de a găsi o explicație în cărțile de literatură cu OZN-uri.
Nedescoperind mare lucru a apelat la un centru de investigaţii fenomene paranormale. Așa l-a întâlnit pe Malcolm Robinson. Psihologul Helen Walters, un hipnoterapeut, a fost chemat pentru a-l ajuta pe Robinson în ședințele de regresie hipnotică. În timpul primei sale sesiuni, Garry a izbucnit în lacrimi şi a fost înnebunit de durere. De-a lungul mai multor săptămâni, el și-a amintit forme vagi, apoi brusc cu ochii minții a văzut tot scenariul acela ciudat: întâlnirea de gradul trei. Vorbind sub hipnoză în 1996, Garry a spus: "Am văzut trei creaturi care veneau spre mașina mea. Am simţit o durere intensă, ca un şoc electric. Mașina s-a oprit, după care uşile au fost deschise de către cele trei entităţi mici. Atât eu cât și Colin am fost puși pe o targă liber-plutitoare și am ajuns într-o cameră unde am văzut mai multe entități și fel de fel de aparatură. Era acolo o entitate alb-gri la culoare, cu un cap mare și ochii negri, cu un gât lung, subțire, umerii şi talie foarte subţiri. Cele mici păreau să facă toate lucrările, în timp ce cei mari se ocupau de comunicare.
Ea a spus unei alte entități: «Sanctuary, noi suntem deja aici!» Un fir roşu-fierbinte a trecut ochiul meu drept. Uuuuh! Simt durere imensă abdominală. Apoi am văzut niște fiinţe mici, maro, cu fețele acoperite cu multe pliuri ale pielii şi un om mic îmbrăcat într-un costum negru cu cravată. Alte două creaturi mici erau la capătul mesei, una care ținea în mâini un diamant strălucitor care pulsa cu o lumină portocalie. Cealaltă creatură a așezat niște diamante pe corpul meu. Pe partea stângă, aşezată pe podea, era o femeie goală care plângea şi tremura. Eu am întrebat în mintea mea, «De ce fac asta?» Răspunsul primit a fost pur şi simplu: «Sanctuary»”. Colin a fost așezat pe o masă într-o cameră rotundă. A fost dezbrăcat complet şi așezat pe un scaun curbat, apoi supus unui examen medical. Își amintește că s-a trezit într-o cameră cu pereți de plexiglas, cu încheieturile şi gleznele legate. Deşi el putea mişca uşor doar capul, a observat multe camere identice care conţineau zeci de persoane. Avea sentimentul că are creierul umflat din cauza unui fir roșu fierbinte ce-i fusese introdus în ochiul drept. Nu după multă vreme a fost târât într-o altă cameră, îmbrăcat şi apoi dus înapoi la maşină. (dailyrecord.co.uk)
Aceasta este o transcriere a unei sesiuni de regresie hipnotică a lui Colin Wright, efectuată şi supravegheată de către Helen Walters:
Helen: "Vreau să retrăiești acea noapte, Colin!"
Colin: "Sunt nicăieri".
Helen: "Unde este nicăieri?"
Colin: "Doar nicăieri, negru complet!?".
Helen: "Unde te uiţi? Ce vezi?"
Colin: "Simt că mă duc în sus".
Helen: "Unde?"
Colin: "Uuuuuh".
Helen: "Vezi, simţi, auzi ceva"?
Colin: "Nimic". Corpul lui Colin se scutură brusc.
Colin: "Sunt niște creaturi".
Helen: "Unde eşti?"
Colin: "Sunt într-o cameră luminoasă".
Helen: "Ce fac ei?"
Colin: "Ei încearcă să mă dezbrace".Helen: "Spune-mi ce se întâmplă Colin".
Colin: "Sunt dezbrăcat. Stau."
Helen: "Unde stai?"
Colin: "Pe un scaun de metal. E bun, dar rece".
Helen: "Cum te simţi?"
Colin: "Doar rece".
Helen: "Spune-mi ce se întâmplă Colin"?
Colin: "Ceva e în ochiul meu drept".
Helen: "Ce este în ochiul tău drept"?
Colin: "Nu ştiu, e incomod. E ca un fir fierbinte roşu în centrul ochiului meu, este foarte dureros".
Helen: "Cine ți-a pus acest fir fierbinte în ochi"?
Colin: "Eu nu pot vedea nimic".
Helen: "Ai ochiul stâng deschis?"
Colin: "Uh huh"
Helen: "De ce tremură capul tău"? La acest punct, Colin și-a întors capul dintr-o parte în alta.
Colin: "Încerc să obţin o imagine, să vă mai bine”.
Helen: "Ce se întâmplă acum?"
Colin: "Au scos firul din ochiul meu. Ochiul meu drept arde, din ochiul meu ţâşneşte ceva umed".
Helen, "Ce fel de material a fost, ce ai simţit?"
Colin, "Am simțit că e ceva ce nu era prins pe el, că se întâmplă ceva în ochiul meu".
Helen: "Cum ai ajuns acolo Colin? Vreau să retrăiești acea călătorie "
Colin: "Mașina este într-o cameră metalică mare luminoasă".
Helen: "Cum a ajuns acolo?"
Colin: "A fost ridicată".
Helen: "Cum a fost ridicată?"
Colin: "Nu ştiu, eu doar simt niște mişcări sacadate şi de ridicare".
Helen: "Ok, du-te înapoi la începutul călătoriei".
Colin: "Nu are sens. Nu există nici un drum. Nimic! Nu pare a fi un fel de forţă, nu este nimic fizic care să pot vedea. Sunt rece.” Corpul lui Colin se scutură puternic. "Sunt din nou în scaun... ceva se uită la mine de pe coridor, este ... ahhh ... e urât!".
Helen: "Descrie-l Colin! Descrie lucrul urât!".
Colin: "E urât şi este ascuns în acest coridor. Vine și pleacă. Urât! ... Este deformat!". Colin râde. "Cred că încearcă să mă manipuleze".
Helen: "În ce fel?"
Colin: "Nu știu. Am râs de el, e ciudat!" Capul lui Colin se întoarce spre dreapta. "Aud un zgomot în spatele meu. Nu am cuvinte pentru a descrie". Corpul lui se cutremură scurt. "Mă uit la unul mic".
Helen: "Unul mic ce?"
Colin: "O creatură. Nu e foarte fericită cu mine. Se uită la mine cu ochii aceia negri, dar eu nu voi da în… ".
Helen: "Nu vei da, în ce?"
Colin: "Este departe, nu cred că a fost foarte mulțumit cu mine. Pur și simplu nu vrea să vadă ce este în spatele meu pentru un motiv oarecare. Dacă aş încerca să fac ceva tot vor veni după colţ şi mă vor opri".
Helen: "Ce e acolo Colin?"
Colin: "Nimic, scaunul este de congelare. Vreau să ies din scaun, dar pariez că va fi o mare greşeală".
Helen: "Oare ei vorbesc cu tine"?
Colin: "Nu, dar aș putea spune că au fost supărați. Ma uit la ceva, se pare că e un fel de instrument de intervenție chirurgicală, cred că e ceea ce a intrat în ochiul meu ".
Helen: "Poți să-l descrii"?
Colin: "Vine de jos şi are multe brațe la stânga şi apoi din nou. E greu de descris. Nu am mai văzut așa ceva."
Helen: Se cutremură din nou. "Ce se întâmplă Colin?"
Colin: "Doi dintre ei m-au luat de picioare. "
Helen "Cum ai ieșit din scaun?”
Colin: "Ei m-au apucat de picioare".
Helen: "Ce se întâmplă acum?"
Colin: "Ei mă târăsc înapoi la maşină." Are mai multe convulsii.
Helen: "Unde eşti acum?"
Colin: "Înapoi în maşină, înapoi pe banchetă".
Helen: "Ai hainele pe tine"?
Colin: "Da".
Helen: "Du-te înapoi la când îţi pui hainele pe tine. Ce se întâmplă"?
Colin: "Ei îmi pun hainele".
Helen: "Cine"?
Colin: "Străinii ".
Helen: "Câți sunt acolo"?
Colin: "Patru". Din nou mai multe convulsii. "Există un străin mare în faţa mea. Face ceva cu capul meu. Nu ştiu dacă-mi dă ceva sau îmi ia ceva din capul meu. Mintea mea nu merge. Văd negru. Apoi capul meu e amorţit, e masiv, simt ca şi cum am o frunte mare". Mâna lui Colin freacă energic fruntea
Helen: "Ce se întâmplă?"
Colin: "Durere. Nu ştiu ce au făcut, dar e ciudat. Creierul meu este umflat şi simt că va exploda. Eu nu pot rezolva această problemă. E ciudat".
Helen: "Poți să mergi mai departe? "
Colin: "Înapoi pe drum".
Helen: "Cum ai ajuns acolo"?
Colin: "Bang, o bufnitură".
Helen: "Cine e în maşină cu tine"?
Colin: "Gary. Se uită la mine. E uluit. Garry mă întreabă ce am văzut"?
Helen: "L-ai văzut pe Garry, acolo în călătoriile tale"?
Colin: "Nu".
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu