Pe o vastă arie mlăștinoasă, slab populată, Yakutia, denumită și Valea Morții, din Siberia, pot fi găsite structuri metalice ciudate şi dovezi devastatoare, vechi de sute de ani, ale unei posibile explozii nucleare. Deopotrivă, atât cercetătorii cât și ufologii se întrebă dacă misterioasele structuri sunt rămășitele unor prăbuşiri de aeronave, arme defensive sau doar zvonuri. Mulți presupun că misterioasele ”căsuțe metalice”, ”cupole” sau ”cazane”, uriașe sunt fragmentele unor OZN-uri, rezultate dintr-un accident sau dintr-o luptă aeriană.
E un subiect sensibil despre care s-a scris puțin și s-au făcut puține cercetări. Pentru a scrie aceste rânduri m-am inspirat dintr-un film, realizat și urcat pe youtube de către ”History” și zecile de pagini de pe internet. Din cauza că zona este mlăştinoasă, cu un acces foarte dificil, nu s-au încumetat prea mulți exploratori să ajungă până acolo. Cei mai curajoși, fie au dispărut, fie s-au îmbolnăvit brusc după care au murit. Vechiul nume al regiunii este ”Uliuliu Cherkechekh”, care înseamnă „Valea Morţii” și poartă amprenta unui cataclism vechi, localizat aproximativ în anul 1380, când a fost semnalat un seism violent, care a întunecat pentru câteva ore cerul întregii Europe. De asemenea documentele din acea vreme vorbesc despre devastarea masivului forestier din zonă şi despre dispersarea stâncilor pe o suprafaţă de multe sute de kilometri pătraţi și apoi apariția unor obiecte metalice, de origine necunoscută, care acum sunt îngropate adânc, iar prezenţa lor este trădată uneori numai de o abundentă vegetaţie stranie, iarba depăşind de vreo două ori înălţimea omului.
Aceste structuri metalice, denumite de localnici ”case de fier”, au fost descrise ca având forme rotunde, cu multe ferestre și acoperiș cu un orificiu ciudat în centru. În trecut parte dintre vânătorii locali mai curajoși au dormit în aceste camere. Dar apoi s-au îmbolnăvit brusc, şi cei care au petrecut mai multe nopţi la rând au murit acolo. În trecut, Valea Morții a fost parte a unui traseu nomazi folosit de oameni Evenk, de la Bodaibo la Annybar şi pe coasta de la Marea Laptev. O descriere ciudată a rămas de la un negustor în vârstă care trecea deseori prin Valea Morții. ”Undeva pe o fâşie de pământ între două râuri, într-un loc cunoscut sub numele de Kheldyn («casa de fier» - în limba locală), m-am adăpostit într-o arcadă de culoare roşiatică unde, după o trecătoare în spirală, era un anumit număr de camere din metal în care eu și nepoata mea ne-am petrecut noaptea. În timpul celui mai aprig ger, era cald ca vara acolo”.
Această legendă a fost localizată că vine din anii 1900, transmisă prin copiii nepoatei acelui negustor. Apoi vestea despre zona malefică s-a extins, fiind declarată un loc: "foarte rău, cu mlaştini aducătoare de boli unde nici şi animalele nu merg acolo și copacii se usucă în anumite locuri. Păsările au abandonat zonele lor de cuibărit, lebedele au părăsit lacurile, peştele a dispărut din râuri. Într-o întindere vastă de taiga de zeci de mii de kilometri pătraţi, în zonele mai puțin periculoase au rămas doar câțiva şamani foarte bătrâni”. Locul de amplasare a tuturor acestor construcţii a fost cunoscut doar de către bătrâni, care au fost în tinereţea lor vânători şi au vizitat de multe ori aceste structuri. În 1936, geologul Mihail Koreţki a descoperit o cupolă emisferică de metal neted, de culoare roşietică, ieşind din sol şi având marginile foarte ascuţite. El scrie că ar fi văzut mai multe cupole.
”Erau de dimensiuni impresionante: între șase și nouă metri în diametru, dintr-un metal necunoscut, imposibil de tăiat. Vegetaţia în jurul acestor cupole e mai abundentă, iar iarba poate depăşi de vreo două ori înălţimea omului. Aceste «căsuţe metalice» nu au geam sau uşă, ci doar o gaură în vârf. Grupul nostru era format din șase persoane. Am petrecut o noapte într-o astfel de încăpere. Dar unui coleg, pe partea stângă a capului (pe care dormise) i-au apărut trei punctişoare dureroase de care nu a putut scăpa, iar unuia dintre prietenii lui i-a căzut după trei luni părul de pe cap. În alt loc există nişte cavităţi profunde, de unde au ţâşnit bule de foc care explodează, fie la ieşire, fie mai târziu. Aceste cupole erau făcute dintr-un metal ciudat. Toată lumea a scris că erau cupru, dar sunt sigur că era vorba de un alt element deoarece chiar cu o foarfecă pe un timp friguros nu puteam tăia cazanele (am încercat de mai multe ori). Acest metal nu se rupea şi nu putea fi ciocănit, în timp ce asupra cuprului ciocanul ar fi lăsat cu siguranţă urme.
Dar "cuprul" este acoperit cu un strat dintr-un material necunoscut care seamănă cu şmirghelul. Nu este totuşi niciun produs de oxidare, nici solzi metalici. Nu se poate nici ciobi, nici zgâria suprafaţa. Nu am găsit galerii care să ducă la alte săli. Dar am remarcat, în jurul cazanelor, că vegetaţia era anormală, complet diferită de cea din împrejurimi. Era mai luxuriantă: brusture cu frunze mari; greabăn de o lungime mare; iarbă stranie, de o dată şi jumătate mărimea omului. În pofida eforturilor noastre, nu am putut să obţinem nici cel mai mic eşantion din aceste cazane. Singurul lucru pe care am putut să-l iau este o piatră. Totuşi nu este o piatră obişnuită: este jumătatea unei sfere perfecte de şase centimetrii în diametru. Era neagră şi nu purta nicio urmă de prelucrare, însă era netedă ca şi cum fusese polizată. Am luat-o de pe solul unui cazan. După ce am ajuns acasă, după mai multe experimente încercate cu acea piatră, am realizat că poate tăia geamul cu o uşurinţă uimitoare.
Din acel moment piatra mea a fost folosită regulat ca diamant de toţi prietenii mei apropiaţi. În 1937, i-am făcut-o cadou bunicului, dar în toamna aceluiaşi an el a fost arestat şi astăzi nimeni nu ştie unde este piatra mea..." Legendele yakute abundă în referinţe la explozii, bubuituri, vârtejuri de foc şi sfere incandescente urcând în cer, fenomene similare cu efectele exploziilor atomice. Cert este că radioactivitatea din Valea Morţii creşte la intervale regulate, dar specialiştii nu pot găsi vreo explicaţie acestui fenomen. Prin tradiţie, yakuţii vorbesc despre un uragan devastator, după care în mijlocul regiunii a apărut o înaltă structură verticală, lucind la soare. Structura, văzută de la o mare distanţă, emitea zgomote surde şi a dispărut treptat în sol, în locul ei rămânând un imens orificiu, din care urca un miros urât. Băştinaşii considerau că acolo exista o lume subterană, dar cei care îndrăzneau să se apropie nu reveneau nicicând. Secole au trecut fără să se producă nimic deosebit, până în ziua în care a avut loc un cutremur, iar în cer a apărut o sferă de foc care a explodat după orizont.
Evenimentul s-a repetat peste câteva decenii, apoi încă o dată. În ultimul caz, sfera a explodat chiar deasupra, iar un mare cutremur a măturat totul în jur. Triburile nomade care au supravieţuit catastrofei s-au grăbit să părăsească locul, dar au murit de o boală stranie, transmisă doar pe cale genetică. Biblia relatează despre ştergerea de pe faţa pământului a oraşelor Sodoma şi Gomora (vezi p. 56-57) sau despre evenimentele petrecute în Egipt în timpul exodului evreilor, în toate cazurile se fac aceleaşi descrieri – explozii devastatoare ale unor sfere de foc. Ar putea fi oare planeta noastră teatrul unor lupte dintre două puteri extraterestre care utilizează arme nucleare? Apoi Valea Morții a fost preluată de controlul KGB-ului. Zona a fost mult timp sub secret militar. Fără fotografii, fără aparate de zbor. Şi zona este încă sub control guvernamental, deoarece s-au găsit depozite importante de diamant şi aur.
Apoi, în 1950 armata sovietică, din cauza faptului că zona era puţin populată, a făcut teste nucleare. Acum, regiunea poate fi descrisă ca o mlaştină imensă, mustind de radiații de urma experimentelor atomice. O taiga misterioasă, aproape de netraversat, ce acoperă o suprafaţă de peste 100.000 kilometri pătraţi și care ascunde o instalație complexă antică ce funcționează și în zilele noastre. Este vorba despre o tehnologie ce depășește cu mult nivelul nostru actual de dezvoltare. Cercetătorul rus dr. Valerey Uvarov susţine că acestea sunt conectate la o instalaţie de alimentare situată adânc în interiorul Pământului, o armă pentru a proteja planeta noastră de pericolele din spaţiul cosmic. La începutul lunii iunie 2012, o echipă de oameni de ştiinţă şi cercetători ruşi s-au întors din "Valea Mortii", regiunea Siberia, susţinând că au găsit cel puţin cinci dintre legendarele ”cazane”, care se presupune că ar fi construite de către anticii extratereștri.
Omul de știință de Michale Visok a declarat ziarului ”scienceray”:
"Am traversat”Valea Morții” pentru a investiga legendarele ”cazane de metal”. Am descoperit cinci obiecte metalice îngropate adânc în mlaştină.
1. Acestea sunt, fiecare, scufundat în bazine mici de mlaştină, cum ar fi apă, care are oriunde cam 2-3 metri adâncime;
2. Ele sunt cu siguranță metalice. Am verificat fiecare mlaştină şi prin ciocănire a auzit sunete metalice, vedeți videoclipul;
3. Vârfurile obiectelor sunt foarte netede la atingere, dar există puncte ascuţite de-a lungul marginilor exterioare;
4. Doi dintre membrii echipei mele s-au îmbolnăvit;.
5. Echipa e fost formată din trei geologi, un astrofizician,un inginer mecanic şi trei asistenţi de cercetare”.
Întrebat ce crede despre descoperiri, dacă sunt construite de extratereștrii antici, Michale Visok a refuzat să comenteze declarând: ”cu siguranță este ceva ciudat acolo, nu avem nici o idee despre ceea ce sunt sau ceea la ce au fost folosite!".
Michale şi echipa au planificat deja o altă expediţie pentru tot restul anului 2012. El speră să excaveze unul dintre acele ”cazane de metal” și, cu ajutorul unui burghiu de diamant, să ia o mostră de metal pentru analize. Dar, cu sau fără această mostră, rămîne un mare mister dacă aceste obiecte ar putea fi într-adevăr de proveniență extraterestră. Potrivit ufologilor, aceste misterioase ”cazane” sunt (sau au fost) de fapt arme de apărare construite de către extratereștrii antici pentru a proteja planeta noastră împotriva tuturor ameninţărilor spaţiale: fie contra străinilor ostili, fie ca un scut de protecție cu laser contra asteroizilor sau cometelor. Exemple de meteoriți care au explodat în aer avem: faimosul meteorit Tunguska, în 1908, meteoritul Chulym - în 1984 şi meteoritul Vitim - în 2002. (abovetopsecret)
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu