Puteți să luaţi în considerare această poveste romantică cu un final canibal? Sau nu! Puteți face orice altceva în afară de citirea acestui text care sigur nu o să cadă bine pentru siesta neuronilor dumneavoastră. O femeie sensibilă, după ce a citit câteva amânunte despre această zguduitoare poveste, a înnebunit pur și simplu. Iar un tânăr, din nord vestul europei, profund afectat după ce a aflat cum s-a finalizat această dramă, a intrat singur într-un gater. Deci încă o dovadă că trebuie să vă retrageți în cumințenia dumneavoastră creștină.
Încep prin a vă spune despre un om singur, dezamăgit de societate, care suferea îngrozitor. Și acest om singur, după zeci de ani de căutări pe internet, a întâlnit un suflet pereche. Un om simplu, sincer și devotat cauzei sale: era masochist. Hotărăsc să se vadă după primele mesaje schimbate între ei. Și găsesc că sacrificiul e cea mai bună dovadă a prieteniei între oameni ca să-și păstreze încrederea unul într-altul. Ambii cad de acord să organizeze o cină romantică. Pentru această primă întâlnire, sadomasochistul își oferă penisul ca meniu principal în cadrul pregătirii mesei. A fost un ritual scurt și spectaculos. Au ciocnit câteva pahare cu vin, timp când au hotărât cel mai bun mod pentru a pregăti mâncarea. Pentru ca amândoi să se bucure de o masă garnisită cu organele genitale proaspăt tăiate.
Bernd Jürgen Brandes
Dar cina a fost o reușită. Au descoperit cel mai frumos mod de a înțelege că oamenii pot avea și relații de prietenie fără să vorbească prea mult: numai prin gesturi de sacrificiu. El, masochistul, s-a declarat prieten pe vecie străinului frumos care-l întâlnise pentru prima dată în acea seară romantică. E adevărat că au avut câteva probleme de dentiție în timpul cinei, dar acesta nu a fost un motiv pentru a declara totul un fiasco. Sătul, şi cu o senzaţie de ameţeală plăcută, masochistul a fost condus la etaj, la baie, unde a fost lăsat să sângereze până la moarte. Câteva ore mai târziu, gazda noastră apare în pragul ușii de la baie pentru a vedea ce face musafirul. Și cum masochistul încă mai sângera, gazda i-a înfipt un cuțit în gât. A fost gestul final. A început ceea ce se numește operația de măcelărire: dezmembrarea și apoi tranșarea cărnii. Până aici ai impresia că totul e ficțiune.
Această poveste extrem de ciudată, oricărui om îi cade greu la stomac. Apoi începi să-ți pui întrebări îndoielnice: dar dacă acest text este real? Eu zic să ne jucăm un pic de-a v-ați ascunsa și să aprofundăm povestea. Ne ascundem după logică și strigăm bau, bau. Pentru început trebuie să răspundem la niște întrebări incomode. Cum se face ca un individ pe nume Armin Meiwes, născut la 01 decembrie 1961, în Essen, Germania, inginer electronist, informatician, care vreme de aproape 20 de ani s-a ocupat numai și numai de calculatoare, intră într-un vârtej al unei vieți frumoase care în final se întoarce ca un monstru împotriva lui. Nu-și înțelegea propria-i viață, a devenit un negustor al morții. Totul a început în martie 2001, în micul oraș Rothenburg, din Germania. Un domn "normal", cu o casă normală, cu o slujbă normală, se întoarce în bârlogul său după o zi de muncă. Își salută, ca de obicei cu amabilitate vecinii, care admit în unanimitate: "Fără îndoială, este tare drăguț acest Armin!" Domnul Armin Meiwes este chiar vecinul ideal, un bărbat frumos, de 42 de ani, expert în calculatoare: "Vă voi tunde gazonul cu plăcere".
"Mașina dumneavoastră este stricată, dar nu vă faceți griji, am niște scule în garaj". "Vă invit la cină, mi s-a spus adesea că sunt un excelent bucătar."... Intră în bârlog și se conectează la internet. După o scurtă navigare prin câteva site-uri și chat room-uri, lansează cu satisfacție anunțul următor: "Caut bărbat tânăr, bine proporționat, pentru a-l mânca. Interesul pentru canibalism și masacru este o cerință". La prima vedere am putea găsi anunțul tulburător, dar o lacrimă de înduioșare se profilează pe pupila noastră sufletească atunci când citim ce a notat Armin Meiwes în jurnalul său: "Din fragedă copilărie visez să tranșez și să mănânc un om. Între vârsta de 10 și 12 ani, fantezia mea a prins formă și mai mult atunci când salivam în fața colegilor mei de clasă. În fine, la moartea mamei mele, în 1999, dorința mea a început să mă stăpânească și a devenit atât de presantă, încât m-a determinat să scriu acest anunț. A fost ca un strigăt la cer, către stolurile de îngeri, pentru a vesti că în primăvara copilării mele adie un vânticel cu miros de carne”.
Acest anunț este departe comparat cu un destin asemănător cu sticlele aruncate în mare, acoperite de alge, cu biletele de disperare aproape imposibil de descifrat și găsite doar de un copil pe un țărm oarecare. Tinerii, ademeniți de această nouă experiență, și cât se poate de intensă, se năpustesc asupra tastaturii pentru a răspunde. Pe internet, Meiwes se afla în contact cu aproximativ 430 de persoane care erau "interesate de canibalism și masacru". Pentru a-și realiza visul, Meiwes nu accepta orice. După câteva întâlniri fără succes a intrat, în sfârșit, în contact, cu candidatul perfect: un inginer berlinez, de 43 de ani, pe nume Bernd Jürgen Brandes. Armin si Bernd se întâlnesc în seara de 9 martie 2001. Brandes, în cadrul preludiului relației lor, conform înțelegerii, a înghițit 20 de somnifere și apoi o jumătate de sticlă de schnaps. Meiwes s-a aplecat asupra partenerului său și, asigurat de consimțământul acestuia, i-a tăiat penisul. Ritualul a fost însoțit de acordurile unui vesel cântecel popular gastronomic despre o friptură bună asezonată cu usturoi.
După cum știți deja, organul delicat a fost flambat și degustat de către cei doi germani. După acest moment "delectabil", în timp ce Brandes, sângera puternic în cada cu apă fierbinte, Meiwes se lungise pe pat și citea un pasaj din Star Trek. Atunci când a considerat că jocul atinsese nivelul dorit, Meiwes și-a îmbrățișat partenerul sângerând și i-a tăiat gâtul cu un cuțit de bucătărie. "Prietenul meu dorea să moară, iubea moartea. Am așteptat înspăimântat finalul după ce am îndeplinit actul. A durat teribil de mult. Lama plictisitoare e bună şi dreaptă. Sunt plin de sânge şi am campe. Cred că am mâncat prea mult”, avea să noteze el. Apoi a dezmembrat și tranșat corpul, bucățile de carne așezându-le metodic și cu delicatețe în congelator alături de pizza. Capul l-a îngropat în gradina casei sub un nuc bătrân. În săptămânile următoare, Meiwes a degustat bucățile de carne, gătindu-le cu rafinament în ulei de măsline.
”În lumina blândă a lumânărilor beau un vin bun roșu și apoi gust din carne. Este atât de bine condimentată şi miroase atât de plăcut în farfurie de porțelan. Cu fiecare îmbucătură amintirea lui se intensifică". Meiwes a mâncat corpul în următoarele 10 luni. Un student austriac care naviga pe internet a descoperit anunțul plasat de Meiwes și a anunțat poliția. În decembrie 2002 Armin Meiwes a fost arestat. Cazul devine foarte dificil pentru autorități, deoarece procurorii germani descoperă că legislația Germană nu condamna canibalismul. Un tribunal decide ca Meiwes să fie acuzat de "omor din culpă pentru satisfacerea unei plăceri sexuale și tulburarea liniștii morților". Dar acuzatul beneficiază de un atu puternic în apărarea sa: o înregistrare video în care victima, respectiv Bernd Jürgen Brandes, a consimțit să fie măcelărit și apoi mâncat. Comportamentul lui Brandes a fost de neînțeles. Se stabilise în orașul Rothenburg și avea o carieră de succes.
Prietena sa, Bettina L.., s-a destăinuit televiziunii germane că a avut o relație sexuală sănătoasă cu el, dar că s-au separat în momentul când a înțeles că lui îi plăceau și bărbații. Există o casetă video înregistrată cu cei doi din seara de 9 martie 2001. Brandes a insistat ca Meiwes să încerce să-i muşte penisul. Dar acest lucru nu a funcţionat, deşi Meiwes a încercat de nenumărate ori. În cele din urmă, Meiwes a folosit un cuţit pentru a elimina penisul. Brandes a încercat să mănânce o parte din penisul său, dar nu a putut spunând că e "Chewy", deoarece i s-a părut greu de mestecat. Meiwes a pus organul apoi într-o tigaie și a presărat sare, piper și usturoi. Dar s-a ars nițel. El l-a tăiat în bucăţi mici și cu părți din el a hrănit și câinele. Conform jurnaliştilor videoul nu a fost făcut public. Verdictul trebuia dat la începutul lui 2004. Apărarea a susținut ca Meiwes nu e vinovat decât de "măcelărire la cerere", ceea ce a dus la o pedeapsă de numai cinci ani de închisoare. Procurorul însă va face tot posibilul ca pedeapsa să fie comutată la închisoare pe viață, pentru că era pur și simplu prea periculos ca acuzatul să fie repus în liberate.
Canibalul a declarat într-un interviu că se simte mai bine și mult mai sigur pe el de când l-a mâncat pe Brandes și că tot de atunci, ocazional, vorbește mai bine limba engleză pentru că și victima vorbea foarte bine această limbă. Și-a exprimat regretul pentru acţiunile sale și a adăugat că vrea să scrie o carte despre povestea vieţii lui, cu scopul de a descuraja pe oricine ar vrea să-i urmeze paşii. "Cei care au asemenea gânduri trebuie să meargă la un medic, pentru tratament, firește, astfel încât boala să nu degenereze cum s-a întâmplat cu mine. Eu cred că sunt aproximativ 800 de "canibali", în Germania”, a spus Meiwes. Canibalul a apărut la proces îmbrăcat la costum și cravată, vesel, relaxat și afișând figura unui om împăcat cu sine. "Am avut o fantezie si am realizat-o..."
Aflat în închisoarea de maximă securitate Kassel, a fost ales cu unanimitate de voturi liderul filialei "locale" a "Partidului Verde". Micul grup politic, alcătuit din criminali, pedofili și traficanți de droguri, se întâlnește în fiecare marți și, sub conducerea lui Armin, discută despre ce măsuri ar trebui luate pentru a proteja mediul înconjurător. Canibalul a renunțat să mai mănânce carne pe motiv că procesul de măcelărire a animalelor este la fel de neplăcut și dezgustător ca și crima pe care a comis-o. Inspiraţi de această „poveste”, cei din trupa germană rock ”Rammstein” au compus piesa „Mein Teil” (”Porţia mea”), cu refrenul "Denn du bist, was du isst und ihr wisst, was es ist" (”Eşti ceea ce mănânci”). (sursa: engelsscharen)
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu