Rușii au desecretizat câteva documente care vin din sfera marinei militare. Curios este faptul că foarte puține persoane au știut de această desecretizare. Știrea s-a diluat într-un cerc mic de indivizi care probabil nu s-au încumetat să deschidă robinetul online iar presa internațională cred că a tratat subiectul cu indiferență. Astfel, e inexplicabil, spun internauții, de ce asemenea documente au ajuns așa de greu pe internet. Într-un comunicat ni se spune că dosarele ”Centrului Rus de Cercetări Ufologice” conţin rapoarte provenind de la ofiţerii de marină şi de la agenţii de informaţii.
Documentele secrete ale marinei sovietice, despre care știau foarte puțini ofițeri militari, conţin enorm de multe informaţii preţioase privind observaţiile OZN. Cercetătorii sovietici erau extrem de conştiincioşi. Sonarele au reperat obiecte de tip submarin care se deplasau cu viteze uluitoare. Tehnicienii compartimentului hidroacustică „auzeau sunete” stranii la adâncimi mari, și pe care nu le puteau compara cu nici un ”sunet pământean”. Submarinele lor erau urmărite de alte „submarine”. Dar cine altcineva putea fi în acele locuri și de ce se încercă ținerea în umbră a acestor documente? Uimitor este faptul că urmăritorii puteau să-şi modifice viteza, care era uluitoare şi care n-ar fi putut fi comparată cu a nici unui vehicul pământean. În vara lui 1982, Mark Shteynberg şi locotenent-colonel Ghenadi Zverev conduceau antrenamentele periodice ale scafandrilor plonjori din regiunile militare ale Turkestanului în Asia Centrală. Antrenamentele aveau loc în lacul Issyk-Kul, un lac adânc din regiunea Ala-Tau Trasnsiliană, nu departe de frontiera chinezească.
Generalul-maior V. Demianko, comandantul Serviciului de Plonjori Militari ai Forţelor de Geniu ale Ministerului Apărării, a făcut ofiţerilor o vizită neaşteptată. Motivul? Aceştia îl informaseră cu privire la un eveniment extraordinar care se produsese în timpul exerciţiilor, în Trans-Baikal din Siberia de Vest, în zonele militare de acolo. În timpul pregătirii militare, înotătorii subacvaticii au întâlnit înotători misterioși subacvatici, asemănători cu oamenii dar de dimensiuni imense. Conform unor prime estimări, entitățile aveau aproximativ trei metri în înălţime. Aceste fiinţe ciudate, în pofida apei reci, erau îmbrăcate în combinezoane colante argintii și, la 50 de metri adâncime, nu purtau aparate respiratorii, capetele lor fiind protejate de niște căşti sferice. Alertat de aceste întâlniri stranii, comandantul militar local a decis să captureze una dintre aceste creaturi. În această situaţie, un grup special de plonjori a urmărit pe unul dintre înotătorii stranii. În momentul când scafandrii au încercat să-l prindă cu o plasă, întregul grup format din șapte scafandri, sub comanda unui ofițer, a fost împins pur și simplu la suprafaţă din acele ape profunde.
Grupul era în pericol de moarte deoarece echipamentului subacvatic autonom nu permite trecerea bruscă de la astfel de adâncimi, fără respectarea strictă a unui proces de decompresie. Toţi membrii acestei expediţii nefericite au fost atinşi de embolie gazoasă. Singurul tratament care putea fi luat în considerare era de a-i introduce într-o cameră de decompresie. Din nefericire, singura disponibilă din apropiere nu putea conţine decât două persoane. Din această cauză, trei dintre scafandrii au murit, inclusiv liderul echipei, şi patru au devenit invalizi. Deşi lacul Issyk-Kul este mai puţin adânc decât lacul Baikal, în ambele se găsesc creaturi misterioase. Lacul Baikal figurează pe documentele desecretizate ca o zonă cu potențial de risc ridicat. Documentele conţin rapoarte ale Forţelor de Geniu, care reclamă apariţii ale unor ciudate creaturi submarine, discuri gigantice şi sfere intrând şi ieşind, lumini puternice provenind de pe fundul lacurilor etc. Dar nu numai din Baikal ci din numeroase alte lacuri.
Aceste documentele erau clasate strict-secret şi aveau drept obiectiv „de a se evita întâlnirile inutile.” Mark Shteinberg, era de serviciu în apropiere de lacul Sarez, în munţii Pamir. Acest lac are o adâncime de aproximativ un kilometru şi jumătate. Radare sofisticate au urmărit sateliţii US ASDI de mult în această regiune. Ele au reperat regulat obiecte discoidale care plonjau şi dispăreau în lacul Sarez, apoi apăreau la suprafaţă şi decolau rapid. Locotenent-colonelul Oleg Sokolov şi-a informat studenţii că, în 1960, pe când se afla de serviciu la bordul submarinului său, a observat, prin periscop, un obiect straniu ieşind din apă şi decolând. Profesorul Korsakov de la Universitatea din Odessa a raportat că, în 1950, ofiţerii de la baza navală din Sevastopol au observat şi fotografiat, în Marea Neagră, un OZN care s-a ridicat din spatele unui crucişător de luptă. În august 1965, echipajul vaporului Raduga care naviga în Marea Roşie a zărit o sferă strălucitoare care a ţâşnit din apă.
În timp ce se ridica din mare a creat o trompă enormă de apă care a urcat la suprafaţă şi s-a scufindat după câteva momente. Sfera avea un diametru de 60 m, a planat la 150 m deasupra navei şi a iluminat marea. În decembrie 1977, nu departe de insula Georgia de Sud, echipajul vasului Vasili Kiselev a observat un obiect de formă conică urcând din mare. Diametrul său se situa între 300 şi 500 m şi a provocat oprirea radarului de la bord. Obiectul a survolat regiunea timp de trei ore, apoi a dispărut deodată. În iunie 1984, matelotul Alexandr G. Globa se afla în Mediterana la bordul petrolierului Gori, la 20 de mile se strâmtoarea Gibraltar. La ora 1600, era de cart alături de ofiţerul S. Bolotov când a observat un obiect policrom straniu, care a trecut în urma lor, apoi a rămas imobilizat brusc. Extrem de excitat, Bolotov îl urmărea prin benoclul său şi a spus: „Este o farfurie zburătoare, una adevărată, Dumnezeule! Priviţi repede, repede!”
În spatele ei ofiţerul a observat un obiect destul de plat. OZN-ul strălucea cu reflexe gri metalice. Partea inferioară avea o formă rotundă de circa 20 m în diametru. În jurul bazei acestei părţi, el a observat o protuberanţă „ondulatorie” pe peretele său. Corpul obiectului era construit din două jumătăţi de discuri, cea mai mică fiind deasupra, care se învârteau lent în sensuri opuse. La circumferinţa discului inferior, Globa a zărit un mare număr de puncte strălucitoare ca nişte perle de lumină. Partea inferioară a OZN-ului părea regulată şi netedă, de culoarea unui ou galben. În centru, Globa a văzut urma unui fel de tub circular. Pe bordul fundului OZN-ului, apărea net un soi de tub care strălucea în roz, o lumină bizară, ca a unui tub de neon. Deasupra discului median se afla ceva triunghiular care părea în mişcare în acelaşi sens cu discul inferior, dar mult mai lentă. Brusc, OZN-ul a sărit de mai multe ori, ca ridicat de un val ivizibil.
Numeroase lumini au luminat atunci partea sa inferioară. Echipajul de pe Gori a încercat să atragă atenţia OZN-ului cu ajutorul unui proiector de semnalizare. Între timp, căpitanul Sokolovski a ajuns pe punte cu toţi oamenii săi. Dar OZN-ul părea oarecum deranjat de o altă navă care se apropia de aceasta, arabă, ce se îndrepta către Grecia. Arabii au confirmat că obiectul le survolase nava. Un minut şi jumătate mai târziu, obiectul şi-a schimbat traiectoria, s-a înclinat spre stânga, a accelerat şi a urcat rapid. Marinarii sovietici au spus că apărea şi dispărea pe măsură ce traversa norii şi că strălucea intens. OZN-ul a dispărut instantaneu. Cercetătorul Paul Stonehill scrie că există numeroase rapoarte sovietice privind întâlnirile cu obiecte stranii submarine. (pravda)
Generalul-maior V. Demianko, comandantul Serviciului de Plonjori Militari ai Forţelor de Geniu ale Ministerului Apărării, a făcut ofiţerilor o vizită neaşteptată. Motivul? Aceştia îl informaseră cu privire la un eveniment extraordinar care se produsese în timpul exerciţiilor, în Trans-Baikal din Siberia de Vest, în zonele militare de acolo. În timpul pregătirii militare, înotătorii subacvaticii au întâlnit înotători misterioși subacvatici, asemănători cu oamenii dar de dimensiuni imense. Conform unor prime estimări, entitățile aveau aproximativ trei metri în înălţime. Aceste fiinţe ciudate, în pofida apei reci, erau îmbrăcate în combinezoane colante argintii și, la 50 de metri adâncime, nu purtau aparate respiratorii, capetele lor fiind protejate de niște căşti sferice. Alertat de aceste întâlniri stranii, comandantul militar local a decis să captureze una dintre aceste creaturi. În această situaţie, un grup special de plonjori a urmărit pe unul dintre înotătorii stranii. În momentul când scafandrii au încercat să-l prindă cu o plasă, întregul grup format din șapte scafandri, sub comanda unui ofițer, a fost împins pur și simplu la suprafaţă din acele ape profunde.
Grupul era în pericol de moarte deoarece echipamentului subacvatic autonom nu permite trecerea bruscă de la astfel de adâncimi, fără respectarea strictă a unui proces de decompresie. Toţi membrii acestei expediţii nefericite au fost atinşi de embolie gazoasă. Singurul tratament care putea fi luat în considerare era de a-i introduce într-o cameră de decompresie. Din nefericire, singura disponibilă din apropiere nu putea conţine decât două persoane. Din această cauză, trei dintre scafandrii au murit, inclusiv liderul echipei, şi patru au devenit invalizi. Deşi lacul Issyk-Kul este mai puţin adânc decât lacul Baikal, în ambele se găsesc creaturi misterioase. Lacul Baikal figurează pe documentele desecretizate ca o zonă cu potențial de risc ridicat. Documentele conţin rapoarte ale Forţelor de Geniu, care reclamă apariţii ale unor ciudate creaturi submarine, discuri gigantice şi sfere intrând şi ieşind, lumini puternice provenind de pe fundul lacurilor etc. Dar nu numai din Baikal ci din numeroase alte lacuri.
Aceste documentele erau clasate strict-secret şi aveau drept obiectiv „de a se evita întâlnirile inutile.” Mark Shteinberg, era de serviciu în apropiere de lacul Sarez, în munţii Pamir. Acest lac are o adâncime de aproximativ un kilometru şi jumătate. Radare sofisticate au urmărit sateliţii US ASDI de mult în această regiune. Ele au reperat regulat obiecte discoidale care plonjau şi dispăreau în lacul Sarez, apoi apăreau la suprafaţă şi decolau rapid. Locotenent-colonelul Oleg Sokolov şi-a informat studenţii că, în 1960, pe când se afla de serviciu la bordul submarinului său, a observat, prin periscop, un obiect straniu ieşind din apă şi decolând. Profesorul Korsakov de la Universitatea din Odessa a raportat că, în 1950, ofiţerii de la baza navală din Sevastopol au observat şi fotografiat, în Marea Neagră, un OZN care s-a ridicat din spatele unui crucişător de luptă. În august 1965, echipajul vaporului Raduga care naviga în Marea Roşie a zărit o sferă strălucitoare care a ţâşnit din apă.
În timp ce se ridica din mare a creat o trompă enormă de apă care a urcat la suprafaţă şi s-a scufindat după câteva momente. Sfera avea un diametru de 60 m, a planat la 150 m deasupra navei şi a iluminat marea. În decembrie 1977, nu departe de insula Georgia de Sud, echipajul vasului Vasili Kiselev a observat un obiect de formă conică urcând din mare. Diametrul său se situa între 300 şi 500 m şi a provocat oprirea radarului de la bord. Obiectul a survolat regiunea timp de trei ore, apoi a dispărut deodată. În iunie 1984, matelotul Alexandr G. Globa se afla în Mediterana la bordul petrolierului Gori, la 20 de mile se strâmtoarea Gibraltar. La ora 1600, era de cart alături de ofiţerul S. Bolotov când a observat un obiect policrom straniu, care a trecut în urma lor, apoi a rămas imobilizat brusc. Extrem de excitat, Bolotov îl urmărea prin benoclul său şi a spus: „Este o farfurie zburătoare, una adevărată, Dumnezeule! Priviţi repede, repede!”
În spatele ei ofiţerul a observat un obiect destul de plat. OZN-ul strălucea cu reflexe gri metalice. Partea inferioară avea o formă rotundă de circa 20 m în diametru. În jurul bazei acestei părţi, el a observat o protuberanţă „ondulatorie” pe peretele său. Corpul obiectului era construit din două jumătăţi de discuri, cea mai mică fiind deasupra, care se învârteau lent în sensuri opuse. La circumferinţa discului inferior, Globa a zărit un mare număr de puncte strălucitoare ca nişte perle de lumină. Partea inferioară a OZN-ului părea regulată şi netedă, de culoarea unui ou galben. În centru, Globa a văzut urma unui fel de tub circular. Pe bordul fundului OZN-ului, apărea net un soi de tub care strălucea în roz, o lumină bizară, ca a unui tub de neon. Deasupra discului median se afla ceva triunghiular care părea în mişcare în acelaşi sens cu discul inferior, dar mult mai lentă. Brusc, OZN-ul a sărit de mai multe ori, ca ridicat de un val ivizibil.
Numeroase lumini au luminat atunci partea sa inferioară. Echipajul de pe Gori a încercat să atragă atenţia OZN-ului cu ajutorul unui proiector de semnalizare. Între timp, căpitanul Sokolovski a ajuns pe punte cu toţi oamenii săi. Dar OZN-ul părea oarecum deranjat de o altă navă care se apropia de aceasta, arabă, ce se îndrepta către Grecia. Arabii au confirmat că obiectul le survolase nava. Un minut şi jumătate mai târziu, obiectul şi-a schimbat traiectoria, s-a înclinat spre stânga, a accelerat şi a urcat rapid. Marinarii sovietici au spus că apărea şi dispărea pe măsură ce traversa norii şi că strălucea intens. OZN-ul a dispărut instantaneu. Cercetătorul Paul Stonehill scrie că există numeroase rapoarte sovietice privind întâlnirile cu obiecte stranii submarine. (pravda)
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu