.gif)
Este o poveste incredibilă care ne duce în februarie 1959. Un caz enigmatic care vreme de multe decenii a atras zeci de experţi şi mii de pasionaţi din întreaga lume pentru a dezlega misterul acestei drame. Pe multe site-uri internauții aduc din când în când în actualitate misteriosul caz din ”Trecătoarea Dyatlov” (Dyatlov Pass), din munții Ural. În noaptea din 1 spre 2 februarie 1959 nouă studenți schiori ruși - şapte băieţi şi două fete - au dispărut în mod misterios.
Era prevăzut ca grupul să ajungă la destinaţie în jurul datei de 12 februarie, şi apoi să trimită o telegramă la clubul sportiv. Întârzierile lungi fiind comune în acest tip de expediţii, a fost nevoie de mai multe zile pentru a se da alarma. Grupurile de salvatori au fost trimise să-i caute pe 20 februarie, lor alăturându-se curând armata şi poliţia. Tabăra abandonată a fost descoperită abia pe 26 februarie. Investigatorii sovietici au găsit cortul unde campaseră cei nouă precum și urme în zăpadă către o pădure din apropiere, aflată la distanţa de un kilometru şi jumătate. Se pare că fuseseră speriați de ceva în plină noapte și încercaseră să scape din cort tăindu-l cu cuțitul, fugind în picioarele goale, îmbrăcați numai cu pijamalele și fără lanterne la temperaturi de minus 30 de grade Celsius. Agendele găsite în jurul taberei a făcut posibilă refacerea traseului grupului până în ziua care s-a produs incidentul. Localnicii din aproprierea locului cu pricina au declarat că au auzit sunete misterioase, printre care și țipete, au văzut lumini ciudate (niște sfere luminoase) și că au rămas fără curent toată noaptea.
Extinzând aria căutărilor investigatorii sovietici au descoperit între pădure şi tabără corpurile a trei schiori, despărţite fiecare de câteva zeci de metri, în poziţii care sugerau că încercau să ajungă la cort. Apoi, în marginea pădurii, sub un copac mare, au găsit rămăşiţele carbonizate ale unui foc de tabără şi cadavrele a doi schiori, fără bocanci şi lenjerie de corp. O examinare superficială nu a evidenţiat nicio rană care ar fi putut cauza moartea schiorilor (în afară de o fisură non letală în craniul unuia dintre ele) şi ancheta a concluzionat că schiorii au murit de hipotermie. A fost nevoie de mai mult de două luni pentru a descoperi cadavrele ultimilor patru schiori. S-au găsit în sfârşit pe patru mai, sub un strat de patru metri de zăpadă într-o vale adâncă în pădure. Trei dintre ele au avut leziuni mortale: prejudicii semnificative la craniul unuia, fracturi de coaste, la celelalte două. Un expert a constatat că forţa necesară pentru a crea un astfel de fracturi ar fi aproximativ identică cu cea a unui accident de maşină. Încă şi mai ciudat, corpurile nu au arătat nicio rană externă, ca şi cum fracturile lor au fost cauzate de o presiune foarte mare.
Limba uneia dintre victime a dispărut. Reconstiruirea a ndicat faptul că grupul a fost nevoit să părăsească tabăra în mijlocul nopţii în timp ce schiorii dormeau. În ciuda temperaturii foarte scăzute şi a unei furtuni, nu erau decât foarte sumar îmbrăcaţi (doar unul dintre ei purta bocanci, în timp ce alţii aveau numai şosete sau erau cu picioarele goale). Unii schiori au fost găsiţi acoperiţi cu haine care aparţineau altora, care păreau a fi rupte de pe corpurile acestora înainte de a muri la rândul lor. Specialiștii spun că până la 25 la sută din decesele având cauză hipotermia sunt asociate cu aşa-numitul simptom "dezbrăcare paradoxală". Aceasta apare, de obicei până la instalarea hipotermiei severe, când persoana devine dezorientată, confuză şi combativă. Acestea pot începe să se dezbrace și să-și arunce hainele. E momentul când creşte rata de pierdere a căldurii.
Jurnaliştii care au studiat părţi disponibile ale raportului anchetei spun că el menţionează: cinci membri ai grupului au murit de hipotermie şi patru de răni mortale; nu există nicio dovadă a prezenţei altcuiva în zonă la momentul respectiv; cortul a fost rupt din interior; urmele găsite lângă tabără arată că toţi membrii grupului au părăsit tabăra pe jos; unul dintre medicii care s-a ocupat de anchetă a raportat că leziunile corporale fatale suferite de patru corpuri ar fi putut fi cauzate de o altă fiinţă umană, din cauza forţei extreme pe care le-au necesitat; testele indică o contaminare radioactivă semnificativă a îmbrăcămintei victimelor. Concluzia anchetei a fost că toţi membrii grupului au fost ucişi de către „o forţă irezistibilă necunoscută”. Rapoartele de anchetă au fost clasificate „top secret”, şi trimise într-o arhivă secretă. Fotocopii parţiale au fost puse la dispoziţie presei abia în anii '90. Faptul că victimele s-au comportat ca şi cum ar fi fost oarbe poate fi explicat prin faptul că accidentul pare să fi avut loc în timpul nopţii şi victimele au părăsit tabăra în mare grabă (fără bocanci şi fără lanternă).
Este posibil ca unul din membrii grupului să fi văzut o sferă pe timpul nopţii, i-a trezit pe ceilalţi şi apoi sfera a explodat în timp ce ei alergau spre pădurea din apropiere, provocând leziunile grave găsite pe corpuri. Schiorii şi-au părăsit apoi cortul lor în grabă, de teama de a fi îngropaţi, fără a lua la timp ceva pentru a se acoperi. Faptul că s-au dus la cea mai apropiată pădure sugerează că poate sperau să găsească acolo un adăpost şi de a face un foc, ceea ce explică prezenţa atâtor crengi pentru foc. Victime ale unui exerciţiu militar, rachete poate? Ministerul Apărării rus a negat categoric faptul că în acea noapte a fost planificat sau efectuat vreun test de natură militară. Verificările au confirmat faptul că nu există cratere, nici urme de explozibil, sau fragmente de metal. În timp ce organismele sunt îngropate, autorităţile închid cazul atât de rapid cu concluzia (textul pe toate certificatele de deces): "deces cauzat de o forţă necunoscută şi irezistibilă".
După ani de tăcere şi de reticenţă, dr. Maria Salter nu poate uita acele organisme pe care le-a examinat atunci, în 1959. Toate acele chipuri moarte afișau o expresie de groază indefinibilă, confuzie şi negare. După înmormântare, rudele victimelor au spus că pielea lor avea o tentă maro închisă ciudată (sau portocalie, în funcţie de sursa consultată). Nimeni nu poate spune încă cu certitudine ce s-a întâmplat acolo. Sunt vehiculate tot felul de scenarii: arme exotice și rachete, explozii nucleare microscopice şi avalanşe artificiale pornite de ultrasunete, întâlniri cu OZN-urile sau cu extratereștrii. De zeci de ani, localnicii au raportat o activitate neobişnuită ale obiectelor zburătoare neidentificate printre acești munţi. Apoi se vorbește și de o invazie de creaturi sălbatice: urși și lupi. Dar e posibil să fi intervenit spiritele pământurilor sacre. Șamanii pomenesc despre niște membrii ai tribului ”Mansi” care au pierit în acest loc în vremuri imemoriale. Sau poate au fost masacraţi de către o bandă de criminali? Poate niște evadați în timpul schimbării între gardienii închisorii vecine? Poate! Dar în Pasul Dyatlov nu sunt urme în zăpadă, cu excepţia celor nouă care au părăsit cortul.
În 1990, şeful investigator Lev Ivanov, a recunoscut într-un interviu că autorităţile superioare l-au pus să închidă rapid ancheta şi de a-i da concluziile sale secrete. El a declarat că graba ar fi fost legată de mărturia membrilor unei alte expediţii, situată la aproape cincizeci de mile la sud în momentul faptelor, care au declarat că au văzut ciudate străluciri portocalii pe cerul nopţii la nord de accident. Sfere similare au fost observate în regiune și în februarie-martie 1959. Unul dintre vechii anchetatori a spus, în timpul unui interviu privat, că dozimetrul lui a arătat un nivel ridicat de radiaţii în întreaga zonă în care au fost găsite cadavrele, ceea ce ar fi fost cauza nivelului de radioactivitate anormală ridicată a corpurilor. Sursa acesteia din urmă nu a putut fi găsită. La reconstituirea comportamentului victimelor s-a presupus că poate au fost orbite atunci când au plecat din cort. Ele au rupt, într-adevăr, crengi de brad groase şi umede pentru foc, deşi în apropiere existau lemne de foc uscate.
Unele rapoarte indică faptul că exista o mulţime de fier vechi în apropiere, care a dus la speculaţii despre o posibilă utilizare a zonei de către militari, care au căutat apoi să-l ascundă. În 1967 scriitorul şi jurnalistul Yuri Yarovoi a publicat romanul cu cel mai înalt grad de complexitate inspirat de acest incident. Dar Yarovoi a evitat să dezvăluie poziţia oficială cu toate că aflase ceva despre natura faptelor petrecute acolo. Și într-o zi scriitorul a fost găsit decedat. Colegii lui spun că Yarovoi a avut două versiuni ale romanului, dar ambele au fost refuzate din cauza cenzurii. După moartea lui Yarovoi, în 1980, toate arhivele sale, inclusiv fotografii, jurnale şi manuscrise, au fost pierdute. (Pravda)
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu