Ezechiel a descris primul OZN din istorie | Video

De fiecare dată când deschidem Biblia, suntem chemați să înţelegem pe cont propriu interacţiunea lui Dumnezeu cu creaţia Sa. Mulți spun că paginile ei sunt încărcate de mistere vechi de mii de ani, pe când alții, care au un anume ”dar divin”, se consideră mari dezlegători ale secretelor adânci. Dar tot mai mulți credincioși au remarcat și faptul că putem pătrunde mai ușor în minunile din textele sacre dacă în loc de ochii minți îi deschidem pe cei ai sufletului. Desigur că momentul coincide cu pășirea unui prag al paradoxului.

La rândul lor, cercetătorii şi-au propus și ei o analiză ştiinţifică a Cărţii Sfinte. Ultimele inovaţii tehnice, dar şi descoperirile astronomice şi cele geologice vin să demonstreze că minunile despre care se face vorbire în Biblie sunt reale ori cel puţin demonstrabile ca atare. Un inginer NASA pe nume Josef F. Blumrich, având deja o serie de brevete acordate pentru invenţii în domeniul ingineriei aerospaţiale, a urmărit atent descrierile din textele „Cărţii profetului Ezekiel” din ”Vechiului Testament”.  

Analizând și coroborând cunoştinţele lui avansate în materie de inginerie aerospaţială, cu cele ale profetului, el a reuşit să explice parţial modul în care era construită şi funcţiona nava cu care se deplasa cel cunoscut astăzi sub numele de „profetul Ezekiel”. După îndelungi cercetări inginerul a trecut de la extrema scepticismului la convingerea că profetul Ezechiel a descris într-un limbaj al acelor vremuri întâlnirea cu niște vizitatori extratereștri. Astfel, după analiza fiecărui pasaj din ”Cartea profetului Ezekiel” specialistul NASA a văzut  și desenat o navă spațială. Are o formă conică având în spate o suprafaţă special profilată pentru a asigura convergerea jeturilor de gaze. Blumrich a apreciat că un astfel de motor poate dezvolta o viteză foarte mare, calculată la o ejecție de cca 20 km/sec. 

Ezechiel 1:4-24: ”M-am uitat și iată că a venit de la miazănoapte un vânt năprasnic, un nor gros și un snop de foc care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. Tot în mijloc se mai vedeau patru făpturi vii a căror înfățișare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel și scânteiau ca niște aramă lustruită. Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mâini de om; și toate patru aveau fețe și aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Și când mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte. Cât despre chipul fețelor lor era așa: înainte, toate aveau o față de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o față de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o față de bou; iar înapoi, toate patru aveau câte o față de vultur.

Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa ca două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare mergea drept înainte, și anume încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nicio parte. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși care ardeau; și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, și din el ieșeau fulgere. Fapturile vii însă, când alergau și se întorceau, erau ca fulgerul. Mă uitam la aceste fapturi vii și iată că pe pământ, afară de fapturile vii, era o roată la fiecare din cele patru fețe ale lor. Înfățișarea acestor roți și materialul din care erau făcute păreau de crisolit, și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor și nu se întorceau deloc în mersul lor.

Aveau niște obezi de o înălțime înspăimântătoare, și pe obezile lor cele patru roți erau pline cu ochi de jur împrejur. Când mergeau făpturile vii, mergeau și roțile pe lângă ele; și când se ridicau fapturile vii de la pământ, se ridicau și roțile. Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; și împreună cu ele se ridicau și rotile, căci duhul fapturilor vii era în roți. Când mergeau fapturile vii, mergeau și roțile; când se opreau ele, se opreau și roțile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau și roțile; caci duhul fapturilor vii era în roți. Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o întindere a cerului care semăna cu cristalul strălucitor și se întindea în aer, sus peste capetele lor. Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau fiecare câte două aripi care le acopereau trupurile.

Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari și ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios ca al unei oștiri; iar când se opreau, își lăsau aripile în jos. Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau, își lăsau aripile in jos. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruita ca niște foc, înăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rinichilor lui până sus, și de la chipul rinichilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfățișarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era si înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea.

---

Cele mai citite articole

---

Tweet

---