Iată încă o dovadă clară că în urmă cu multe milioane de ani Pământul a fost locuit de către o civilizație suficient de avansată pentru a cartografia continentele. O probă tulburătoare spun specialiștii în cartografie și internauții. Cartografii moderni spun că la realizarea ”Harții lui Piri Reis” (ultima copiere a fost făcută în 1513) anticii s-au folosit de ”trigonometrie sferoidă” pentru a stabili corect coordonatele longitudinale, un proces descoperit abia în secolul al XVIII-lea.
În afară de celebra ”Hartă a lui Piri Reis”, pe internet circulă fotografii misterioase ale unor hărți ale Antarcticii. Și ceea ce ridică multe semne de întrebare este faptul că harta (desenată, re-desenată, compilată după niște documente antice) a fost publicată în 1531, înainte ca Antarctica să fie descoperită. Printre zecile de documente antice prezentate ca dovezi ale unor antice civilizații avansate, și-a făcut loc și ”Harta lui Finaeus”, descoperită în arhiva ”Bibliotecii Congresului Washington” în 1960. Se spune că a fost compilată în 1531, după niște documente antice, de către un anume Oronteus Finaeus, renumit matematician francez și cartograf, care a trăit între 1494 și 1555. În imaginea de mai jos în partea stângă este reprezentat Pământul iar în partea dreaptă continentul Antarctica. Pe ”Harta lui Finaeus” Antarctica este un continent vast, fără gheață, cu râuri, multă verdeață și lanțuri muntoase, care au fost descoperite abia acum, la începutul secolului al XIX-lea, în vremurile noastre, prin analiza ghețarilor acestui continent.
Ce tehnică au folosit anticii ținând cont de faptul că ultima perioadă glaciară a fost în urmă cu 12 500 ani? Harta misterioasă redă cu acuratețe coordonatele lanțurilor muntoase dar și a unor râuri. Reprezentarea platoului de gheață ”Ross Ice” indică râuri care astăzi nu mai sunt. Putem enumera câteva zone (descoperite mult mai târziu) precum: Queen Maud Land, Enderby Land, Wilkes Land, Victoria Land și Marie Byrd Land. Dar aceasta nu este singura hartă a Antarcticii. O altă hartă a fost descoperită în 1737. Specialiștii au denumit-o ”Harta lui Bauche”, după numele geografului francez Philippe Buache care, în sec al XVIII-lea, a publicat o hartă a Antarcticii. Dar, pe harta respectivă, continentul alb a fost cartografiat fără gheață, cu diverse ape curgătoare și multe forme geografice. În cazul ”Hărții lui Bauche” Antarctica este împărțită în două mari insule despărțite de o cale navigabilă de-a lungul continentului sudic, cu țărmuri detaliate, distincte, situate la est și la vest de linia marcată acum de Munții Trans-Antarctici. Academicianul francez Filip Bauche a consemnat că la întocmirea aceste hărți s-a inspirat din ”surse antice”, acum pierdute. O vreme s-a crezut că hărțile sunt greșite.
În 1578, Gerardus Marcator, cartograf și matematician flamand de renume, din Evul Mediu, publică un prim atlas de hărți geografice după hărțile lui Ptolemeu, dar reconstituite și corectate de el. La întocmirea hărților, utilizează ”proiecția cartografică” și propune mai multe proiecții, dintre care una pentru navigație, care îi poartă numele, fiind folosită și în prezent. În atlasul respectiv, Mercator a publicat și… ”Harta lui Finaeus”, în care Antarctica arată neacoperită de ghețari. Continentul Antarctica a fost descoperit în 1818, dar abia în 1949, când au fost făcute primele teste ale straturilor de gheață, au fost descoperite lucruri mai mult decât interesante. Astfel în compoziția acestor straturi de gheață au fost găsite urme de semințe. Nu există nici o civilizație cunoscută în istorie care a avut capacitatea de a topografia acest continent în anul 4000 î.Hr. sau chiar mai în acolo de acest prag.
Cine putea cartografia aceasta zonă când ea a fost inaccesibilă vreme de 6000 de ani? Și cum a fost posibilă cartografierea cu atâta precizie fără tehnica avansată de astăzi? Acestea fiind faptele putem să ne întrebăm dacă ”Harta lui Finaeus”, ”Piri Reis”, ”Bauche”sau ”Mercator” au fost făcute după aceeași sursă. Despre Antarctica se spune că este al cincilea continent ca mărime, dintre cele șase ale Terrei. Este cel mai sudic, mai rece, mai îndepărtat și mai recent descoperit continent, fiind pentru prima oară detectat la începutul secolului al XIX-lea. Acoperit aproape în totalitate de gheață și fără a avea o populație umană stabilă, el înconjoară Polul Sud. La rândul său continentul Antarctica este înconjurat de Oceanul Antarctic, întindere de apă creată din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic și Indian.
În afară de celebra ”Hartă a lui Piri Reis”, pe internet circulă fotografii misterioase ale unor hărți ale Antarcticii. Și ceea ce ridică multe semne de întrebare este faptul că harta (desenată, re-desenată, compilată după niște documente antice) a fost publicată în 1531, înainte ca Antarctica să fie descoperită. Printre zecile de documente antice prezentate ca dovezi ale unor antice civilizații avansate, și-a făcut loc și ”Harta lui Finaeus”, descoperită în arhiva ”Bibliotecii Congresului Washington” în 1960. Se spune că a fost compilată în 1531, după niște documente antice, de către un anume Oronteus Finaeus, renumit matematician francez și cartograf, care a trăit între 1494 și 1555. În imaginea de mai jos în partea stângă este reprezentat Pământul iar în partea dreaptă continentul Antarctica. Pe ”Harta lui Finaeus” Antarctica este un continent vast, fără gheață, cu râuri, multă verdeață și lanțuri muntoase, care au fost descoperite abia acum, la începutul secolului al XIX-lea, în vremurile noastre, prin analiza ghețarilor acestui continent.
Ce tehnică au folosit anticii ținând cont de faptul că ultima perioadă glaciară a fost în urmă cu 12 500 ani? Harta misterioasă redă cu acuratețe coordonatele lanțurilor muntoase dar și a unor râuri. Reprezentarea platoului de gheață ”Ross Ice” indică râuri care astăzi nu mai sunt. Putem enumera câteva zone (descoperite mult mai târziu) precum: Queen Maud Land, Enderby Land, Wilkes Land, Victoria Land și Marie Byrd Land. Dar aceasta nu este singura hartă a Antarcticii. O altă hartă a fost descoperită în 1737. Specialiștii au denumit-o ”Harta lui Bauche”, după numele geografului francez Philippe Buache care, în sec al XVIII-lea, a publicat o hartă a Antarcticii. Dar, pe harta respectivă, continentul alb a fost cartografiat fără gheață, cu diverse ape curgătoare și multe forme geografice. În cazul ”Hărții lui Bauche” Antarctica este împărțită în două mari insule despărțite de o cale navigabilă de-a lungul continentului sudic, cu țărmuri detaliate, distincte, situate la est și la vest de linia marcată acum de Munții Trans-Antarctici. Academicianul francez Filip Bauche a consemnat că la întocmirea aceste hărți s-a inspirat din ”surse antice”, acum pierdute. O vreme s-a crezut că hărțile sunt greșite.
În 1578, Gerardus Marcator, cartograf și matematician flamand de renume, din Evul Mediu, publică un prim atlas de hărți geografice după hărțile lui Ptolemeu, dar reconstituite și corectate de el. La întocmirea hărților, utilizează ”proiecția cartografică” și propune mai multe proiecții, dintre care una pentru navigație, care îi poartă numele, fiind folosită și în prezent. În atlasul respectiv, Mercator a publicat și… ”Harta lui Finaeus”, în care Antarctica arată neacoperită de ghețari. Continentul Antarctica a fost descoperit în 1818, dar abia în 1949, când au fost făcute primele teste ale straturilor de gheață, au fost descoperite lucruri mai mult decât interesante. Astfel în compoziția acestor straturi de gheață au fost găsite urme de semințe. Nu există nici o civilizație cunoscută în istorie care a avut capacitatea de a topografia acest continent în anul 4000 î.Hr. sau chiar mai în acolo de acest prag.
Cine putea cartografia aceasta zonă când ea a fost inaccesibilă vreme de 6000 de ani? Și cum a fost posibilă cartografierea cu atâta precizie fără tehnica avansată de astăzi? Acestea fiind faptele putem să ne întrebăm dacă ”Harta lui Finaeus”, ”Piri Reis”, ”Bauche”sau ”Mercator” au fost făcute după aceeași sursă. Despre Antarctica se spune că este al cincilea continent ca mărime, dintre cele șase ale Terrei. Este cel mai sudic, mai rece, mai îndepărtat și mai recent descoperit continent, fiind pentru prima oară detectat la începutul secolului al XIX-lea. Acoperit aproape în totalitate de gheață și fără a avea o populație umană stabilă, el înconjoară Polul Sud. La rândul său continentul Antarctica este înconjurat de Oceanul Antarctic, întindere de apă creată din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic și Indian.
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu