S-au plimbat egiptenii prin Grand Canyon? O poveste enigmatică, care a stârnit multe controverse după ce a apărut pe prima pagină a ”Monitorului de Arizona” pe 5 aprilie 1909, ne spune că da. Un oarecare profesor arheolog, din partea institutului ”Smithsonian”, care a inițiat o expediție în Arizona, a declarat că a descoperit o peșteră misterioasă, mumii, arme și morminte egiptene. Desigur că asemenea știri nu scapă neverificate.
După aproape o sută de ani, un ”Club Internațional al Exploratorilor” a decis să actualizeze această poveste. Pentru început au verificat telefonic la institutul ”Smithsonian”, din Washington, dacă profesorul S.A. Jordan a lăsat ceva probe, artefacte egiptene, sau orice altceva care să certifice informațiile despre această enigmatică temă. Dar, chiar de la acest prim apel telefonic, șansele de se obține informații în acest domeniu au slăbit foarte mult. După ce s-a stabilit legătura telefonică, un operator a făcut legătura cu un arheolog de la ”Smithsonian”. O voce de femeie s-a identificat și a spus: "În primul rând pot să vă spun, înainte de a merge mai departe, că în America de Nord sau de Sud nu a fost descoperit nici un artefact egiptean. Prin urmare, pot să vă spun că institutul «Smithsonian» nu a fost niciodată implicat în astfel de acțiuni arheologice.” Cam aceasta a fost toată discuția.
Femeia de la celălalt capăt al firului a fost destul de amabilă și politicoasă, dar, în cele din urmă, nu știa nimic. Nici ea, nici altcineva, prin care s-a încercat o nouă investigație, nu a vorbit despre nici o înregistrare a vreunei descoperiri în Grand Canyon. Deoarece nu s-a reușit o actualizare a cazului, întreaga poveste a părut o farsă de ziar. Dar, ajunși în acest punct, investigatorii de la ”Clubul Internațional al Exploratorilor” s-au trezit sub o avalanșă de noi întrebări: existau prea multe amănunte uimitoare în acel articol; a căpătat credibilitate deoarece a fost publicat vreme îndelungată și pe multe pagini; este greu de crezut că o astfel de poveste ar fi putut veni din aer; tot cazul a fost atent elaborat și nu era rodul imaginației, fiind prea multe amănunte șocate. Și chiar așa, ce să caute egiptenii în Arizona? E inacceptabil!
În acest caz nativii indieni nu și-ar mai avea rostul în acest context istoric. Ei fiind simpli intruși! Dar, nu după mult timp, un alt șoc avea să zguduie lumea academică; istoricul și lingvistul Carl Hart, a cumpărat o hartă veche a Grand Canyon-ului de la o librărie din Chicago. Studiind harta, istoricul avea să constate cu stupoare că o mare parte din zona de nord a canionului avea nume egiptene. Pe harta respectivă apar regiuni precum: Templul lui Set, Templul lui Ra, Templul lui Horus, Templul lui Osiris, Templul lui Isis, Piramida lui Keops, Templul lui Buddha, Templul lui Manu, Templul lui Shiva. De ce și-ar fi denumit indienii antici nativi regiunile cu nume din istoria egipteană? Ceva nu este în regulă. Orice acțiune turistică în această zonă cu denumiri egiptene și hinduse din Grand Canyon, este interzisă. ”Este în afara interesului turistic din cauza peșterilor periculoase”, au spus responsabilii acestui imens parc natural. Institutul ”Smithsonian” încă refuză să deschidă arhivele sale pentru a mass-media sau public.
În articolul din ziar, arheologul Kinkaid, un mare explorator și vânător al timpurilor respective, cu treizeci de ani vechime în serviciu la institutul ”Smithsonian” a relatat că în 1909, s-a deplasat cu o barcă din lemn, în josul fluviului Colorado, de la Green River spre Wyoming. Era în căutare de minerale. La un moment dat, la nord de canionul El Tovar Crystal, a observat niște formațiuni sedimentare ciudate, la aproximativ 600 de metri m deasupra albiei râului. Încercând să ajungă la zona respectivă, la aproximativ trei sferturi din distanța parcursă a descoperit o mică intrare în munte, ce părea sculptată, și niște trepte care coborau în întuneric. Kinkaid a intrat prin deschizătura respectivă şi, folosindu-se de o lanternă, a reușit să ajungă într-o încăpere aflată la aproximativ 30 de metri distanță de la intrare. Spre uimirea lui aici a găsit imaginea cioplită a unui idol cu picioarele încrucișate, care lui i s-a părut că seamănă cu Buddha.
După ce a mers mai multe sute de metri de-a lungul unui culoar lat de aproximativ patru metri, a descoperit o criptă în care se aflau mumii. A ridicat una dintre ele şi a fotografiat-o folosind blițul. Erau numeroase pasaje, încăperi şi artefacte, printre care unelte de cupru, urne şi cupe din cupru şi aur, vase din ceramică smălțuită, pietre galbene gravate, răspândite peste tot pe podea, şi un metal gri necunoscut, care semăna cu platina. A descoperit, de asemenea, hieroglife, care i-au părut a fi de tip egiptean. Rasa care a locuit în acea peșteră misterioasă probabil că a fost de origine egipteană, posibil de pe vremea lui Ramses. Artefactele descoperite în peșteră le-a trimis la Washington DC, la institutul ”Smithsonian”. La acea vreme, la conducerea institutului se afla prof. S.A. Jordan. Și atât. Povestea se încheie aici. Ca urmare a acestui fapt, au fost trimise mai multe echipe de exploratori. Se presupune că în jur de 35-40 de arheologi s-au perindat prin peștera respectivă.
Dar, din motive necunoscute, ”Monitorul de Arizona” nu a mers mai departe cu investigarea acestei povești. După mai 1909, tăcerea s-a lăsat complet asupra acestui subiect. De fapt până prin anii 1990 când articolul a fost redescoperit și s-a scurs pe internet. De aici în acolo a urmat nebunia și teoriile conspirației. Povestea egiptenilor din Grand Canion și-a câștigat tot mai mulți adepți. Pentru simpatizanți și cercetători, aceasta este dovada că întreaga descoperire este în continuare mușamalizată. Ei fac referire la numeroasele peșteri, tunele și nișe neexplorate din canion şi la faptul că o mare parte din zona în care Kinkaid susține că a făcut descoperirea este acum proprietate guvernamentală, închisă publicului. Acesta este un sit arheologic şi paleontologic de mare importanță și momentan face parte din lista Registrului Național de Locuri Istorice. Această peșteră şi altele din zonă sunt acum închise publicului.
Care este motivul sinistru din spatele acestei acțiuni? ”Să protejeze colonia de lilieci cu urechi mari – rasa Townsend – din peșteră, astfel încât să nu fie deranjați de vizitatori”, - se spune. S.A. Jordan a descris că din lungul pasaj principal al peșterii a intrat într-o altă cameră de unde porneau, ca spițele unei roți, alte zeci de pasaje. Și tot în pasajul principal erau mai sute de intrări ce dădeau în niște ciudate camere subterane. Una dintre ele, cea mai explorată dintre toate avea de exemplu 854 de metri pătrați. Cele mai multe descoperiri includ articole care nu au fost niciodată cunoscute ca originare din această țară, și fără îndoială își aveau originea în Orient: arme de război, instrumente de cupru, cu muchii ascuțite și tare ca oțelul, care indica nivelul înalt de civilizație atins de către această civilizație misterioasă. Tot din pasajul principal pornea un culoar de aproximativ 57 de metri de la intrare.
În stânga și în dreapta radiau alte pasaje și, de-a lungul pereților, erau intrări ce dădeau spre o serie de spații, de mărimea camerelor de locuit obișnuite de astăzi, unele de 30 sau 40 de metri pătrați. Pereții au o grosime între trei și șase metri. La aproximativ o sută de metri de la intrare este o sală, de mai multe sute de metri lungime, în care se găsesc idoli și imagini ale lui Buddha, stând cu picioarele încrucișate, cu o floare de lotus sau de crin în fiecare mână. În jurul lui sunt imagini mici, unele foarte frumoase, altele au forme strâmbe, distorsionate, probabil simboluri ale binelui și răului. Există doi mari cactuși cu ramuri proeminente, unul pe fiecare parte a podiumului lui Buddha. Toate acestea sunt sculptate în marmură. Pe multe dintre uși și pe tablete de piatră au fost găsite sculptate misterioase hieroglife. Gravurile de pe tablete probabil au ceva de-a face cu religia poporului.
Mormântul sau cripta în care s-au găsit mumii este una dintre cele mai mari camere. Pereții sunt înclinați la un unghi de aproximativ 35 de grade. În pereții acestei camere sunt zeci de niște, în care sunt zeci de mumii, fiecare ocupând un nivel separat. La capul de fiecărui nivel este o bancă mică, pe care se găsesc cupe de cupru și bucăți de săbii rupte. Unele dintre mumii sunt acoperite cu o țesătură specială. Este demn de remarcat faptul că toate mumiile examinate până în prezent s-au dovedit a fi de sex masculin. Nu s-au descoperit mumii de copii sau de femei. Acest lucru duce la convingerea că această secțiune era destinată numai războinicilor. Cercetătorii au estimat că peste 50 000 de oameni ar fi putut locui confortabil în acea peșteră. Una dintre teorii dezvoltă ideea că triburile indiene din Arizona sunt descendenți de iobagi sau sclavi ai oamenilor care au locuit peșteră.
Fără îndoială, cu mii de ani înainte de era creștină, acest popor, care a trăit aici, a ajuns la un stadiu ridicat de civilizație. Cronologia istoriei umane este plină de lacune și de surprize. Se pomenește și despre o cameră uriașă, neventilată, din care răzbate un puternic miros de moarte. Lumina lanternelor nu face față, nu pătrunde prin toate zonele, decât prin apropiere. Și asta ar însemna ani întregi de studiu. Probabil că nu vom afla niciodată ce conține camera respectivă. Unii spun că șerpi, dar alții cred că ar putea conține un gaz mortal sau produse chimice utilizate de către cei din vechime. În legătură cu această poveste, este de remarcat o legendă a indienilor Hopi. Ea pomenește de strămoșii lor care au trăit în Grand Canyon până ce s-au creat oarece disensiuni între oamenii cu o singură inimă și cei cu două inimii.
Machetto, unul dintre șefii lor, a vrut să plece din lumea acea, dar nu a găsit nici o cale de ieșire. El a provocat apoi un copac să crească atât de mult încât a perforat acoperișul lumii, și poporul cu o singură inimă urcat pe acoperișul lumii. Ei au ajuns în Paisisvai (Red River – Colorado), și s-au ocupat de semănatul și culesul cerealelor și porumbului. Ei au trimis un mesager la Templul Soarelui, cerând binecuvântare pentru pace, bunăvoință și ploaie pentru oamenii de o singură inimă. Dar, acel mesager nu s-a mai întors. Se spune că astăzi, în satele Hopi, la apusul soarelui pot fi văzuți oamenii vechi ai tribului, urcați pe acoperișul caselor, care se uită spre soare, în căutarea acelui mesager.
Femeia de la celălalt capăt al firului a fost destul de amabilă și politicoasă, dar, în cele din urmă, nu știa nimic. Nici ea, nici altcineva, prin care s-a încercat o nouă investigație, nu a vorbit despre nici o înregistrare a vreunei descoperiri în Grand Canyon. Deoarece nu s-a reușit o actualizare a cazului, întreaga poveste a părut o farsă de ziar. Dar, ajunși în acest punct, investigatorii de la ”Clubul Internațional al Exploratorilor” s-au trezit sub o avalanșă de noi întrebări: existau prea multe amănunte uimitoare în acel articol; a căpătat credibilitate deoarece a fost publicat vreme îndelungată și pe multe pagini; este greu de crezut că o astfel de poveste ar fi putut veni din aer; tot cazul a fost atent elaborat și nu era rodul imaginației, fiind prea multe amănunte șocate. Și chiar așa, ce să caute egiptenii în Arizona? E inacceptabil!
În acest caz nativii indieni nu și-ar mai avea rostul în acest context istoric. Ei fiind simpli intruși! Dar, nu după mult timp, un alt șoc avea să zguduie lumea academică; istoricul și lingvistul Carl Hart, a cumpărat o hartă veche a Grand Canyon-ului de la o librărie din Chicago. Studiind harta, istoricul avea să constate cu stupoare că o mare parte din zona de nord a canionului avea nume egiptene. Pe harta respectivă apar regiuni precum: Templul lui Set, Templul lui Ra, Templul lui Horus, Templul lui Osiris, Templul lui Isis, Piramida lui Keops, Templul lui Buddha, Templul lui Manu, Templul lui Shiva. De ce și-ar fi denumit indienii antici nativi regiunile cu nume din istoria egipteană? Ceva nu este în regulă. Orice acțiune turistică în această zonă cu denumiri egiptene și hinduse din Grand Canyon, este interzisă. ”Este în afara interesului turistic din cauza peșterilor periculoase”, au spus responsabilii acestui imens parc natural. Institutul ”Smithsonian” încă refuză să deschidă arhivele sale pentru a mass-media sau public.
În articolul din ziar, arheologul Kinkaid, un mare explorator și vânător al timpurilor respective, cu treizeci de ani vechime în serviciu la institutul ”Smithsonian” a relatat că în 1909, s-a deplasat cu o barcă din lemn, în josul fluviului Colorado, de la Green River spre Wyoming. Era în căutare de minerale. La un moment dat, la nord de canionul El Tovar Crystal, a observat niște formațiuni sedimentare ciudate, la aproximativ 600 de metri m deasupra albiei râului. Încercând să ajungă la zona respectivă, la aproximativ trei sferturi din distanța parcursă a descoperit o mică intrare în munte, ce părea sculptată, și niște trepte care coborau în întuneric. Kinkaid a intrat prin deschizătura respectivă şi, folosindu-se de o lanternă, a reușit să ajungă într-o încăpere aflată la aproximativ 30 de metri distanță de la intrare. Spre uimirea lui aici a găsit imaginea cioplită a unui idol cu picioarele încrucișate, care lui i s-a părut că seamănă cu Buddha.
După ce a mers mai multe sute de metri de-a lungul unui culoar lat de aproximativ patru metri, a descoperit o criptă în care se aflau mumii. A ridicat una dintre ele şi a fotografiat-o folosind blițul. Erau numeroase pasaje, încăperi şi artefacte, printre care unelte de cupru, urne şi cupe din cupru şi aur, vase din ceramică smălțuită, pietre galbene gravate, răspândite peste tot pe podea, şi un metal gri necunoscut, care semăna cu platina. A descoperit, de asemenea, hieroglife, care i-au părut a fi de tip egiptean. Rasa care a locuit în acea peșteră misterioasă probabil că a fost de origine egipteană, posibil de pe vremea lui Ramses. Artefactele descoperite în peșteră le-a trimis la Washington DC, la institutul ”Smithsonian”. La acea vreme, la conducerea institutului se afla prof. S.A. Jordan. Și atât. Povestea se încheie aici. Ca urmare a acestui fapt, au fost trimise mai multe echipe de exploratori. Se presupune că în jur de 35-40 de arheologi s-au perindat prin peștera respectivă.
Grand Canyon se întinde pe o suprafață de 4934 kmp iar temperaturile pot ajunge până la 50 de grade celsius. Din această cauză vegetația și flora sunt greu întâlnite neexistând decât cactuși și scorpioni. Chiar și în râul Colorado viețuiesc doar câteva specii de pești. Pe malul acestuia pot fi întâlnite iguane și broaște țestoase. În extremitățile canionului (în nord și sud) câteva păduri oferă un habitat optimal viețuitoarelor care nu se aventurează prea des pe acest arid teritoriu. O probabilitate mare o are faptul că râul Colorado, care trece prin mijlocul canionului, a început eroziunea ținutului în urmă cu 10 milioane de ani, făcându-și un uriaș culoar prin ținutul muntos. De-a lungul timpului au apărut prăpăstii de peste 1800 de metri înălțime cu lungimi de pana la 350 km și lățimi de până la 30 de km. Vântul și vremea au contribuit și ele la formarea canionului. „sculptând” în stânci cele mai bizare forme. Grand Canion este al doilea mare canion din lume, după Canyon Tsangpo din Tibet.
Dar, din motive necunoscute, ”Monitorul de Arizona” nu a mers mai departe cu investigarea acestei povești. După mai 1909, tăcerea s-a lăsat complet asupra acestui subiect. De fapt până prin anii 1990 când articolul a fost redescoperit și s-a scurs pe internet. De aici în acolo a urmat nebunia și teoriile conspirației. Povestea egiptenilor din Grand Canion și-a câștigat tot mai mulți adepți. Pentru simpatizanți și cercetători, aceasta este dovada că întreaga descoperire este în continuare mușamalizată. Ei fac referire la numeroasele peșteri, tunele și nișe neexplorate din canion şi la faptul că o mare parte din zona în care Kinkaid susține că a făcut descoperirea este acum proprietate guvernamentală, închisă publicului. Acesta este un sit arheologic şi paleontologic de mare importanță și momentan face parte din lista Registrului Național de Locuri Istorice. Această peșteră şi altele din zonă sunt acum închise publicului.
Care este motivul sinistru din spatele acestei acțiuni? ”Să protejeze colonia de lilieci cu urechi mari – rasa Townsend – din peșteră, astfel încât să nu fie deranjați de vizitatori”, - se spune. S.A. Jordan a descris că din lungul pasaj principal al peșterii a intrat într-o altă cameră de unde porneau, ca spițele unei roți, alte zeci de pasaje. Și tot în pasajul principal erau mai sute de intrări ce dădeau în niște ciudate camere subterane. Una dintre ele, cea mai explorată dintre toate avea de exemplu 854 de metri pătrați. Cele mai multe descoperiri includ articole care nu au fost niciodată cunoscute ca originare din această țară, și fără îndoială își aveau originea în Orient: arme de război, instrumente de cupru, cu muchii ascuțite și tare ca oțelul, care indica nivelul înalt de civilizație atins de către această civilizație misterioasă. Tot din pasajul principal pornea un culoar de aproximativ 57 de metri de la intrare.
În stânga și în dreapta radiau alte pasaje și, de-a lungul pereților, erau intrări ce dădeau spre o serie de spații, de mărimea camerelor de locuit obișnuite de astăzi, unele de 30 sau 40 de metri pătrați. Pereții au o grosime între trei și șase metri. La aproximativ o sută de metri de la intrare este o sală, de mai multe sute de metri lungime, în care se găsesc idoli și imagini ale lui Buddha, stând cu picioarele încrucișate, cu o floare de lotus sau de crin în fiecare mână. În jurul lui sunt imagini mici, unele foarte frumoase, altele au forme strâmbe, distorsionate, probabil simboluri ale binelui și răului. Există doi mari cactuși cu ramuri proeminente, unul pe fiecare parte a podiumului lui Buddha. Toate acestea sunt sculptate în marmură. Pe multe dintre uși și pe tablete de piatră au fost găsite sculptate misterioase hieroglife. Gravurile de pe tablete probabil au ceva de-a face cu religia poporului.
Mormântul sau cripta în care s-au găsit mumii este una dintre cele mai mari camere. Pereții sunt înclinați la un unghi de aproximativ 35 de grade. În pereții acestei camere sunt zeci de niște, în care sunt zeci de mumii, fiecare ocupând un nivel separat. La capul de fiecărui nivel este o bancă mică, pe care se găsesc cupe de cupru și bucăți de săbii rupte. Unele dintre mumii sunt acoperite cu o țesătură specială. Este demn de remarcat faptul că toate mumiile examinate până în prezent s-au dovedit a fi de sex masculin. Nu s-au descoperit mumii de copii sau de femei. Acest lucru duce la convingerea că această secțiune era destinată numai războinicilor. Cercetătorii au estimat că peste 50 000 de oameni ar fi putut locui confortabil în acea peșteră. Una dintre teorii dezvoltă ideea că triburile indiene din Arizona sunt descendenți de iobagi sau sclavi ai oamenilor care au locuit peșteră.
Fără îndoială, cu mii de ani înainte de era creștină, acest popor, care a trăit aici, a ajuns la un stadiu ridicat de civilizație. Cronologia istoriei umane este plină de lacune și de surprize. Se pomenește și despre o cameră uriașă, neventilată, din care răzbate un puternic miros de moarte. Lumina lanternelor nu face față, nu pătrunde prin toate zonele, decât prin apropiere. Și asta ar însemna ani întregi de studiu. Probabil că nu vom afla niciodată ce conține camera respectivă. Unii spun că șerpi, dar alții cred că ar putea conține un gaz mortal sau produse chimice utilizate de către cei din vechime. În legătură cu această poveste, este de remarcat o legendă a indienilor Hopi. Ea pomenește de strămoșii lor care au trăit în Grand Canyon până ce s-au creat oarece disensiuni între oamenii cu o singură inimă și cei cu două inimii.
Machetto, unul dintre șefii lor, a vrut să plece din lumea acea, dar nu a găsit nici o cale de ieșire. El a provocat apoi un copac să crească atât de mult încât a perforat acoperișul lumii, și poporul cu o singură inimă urcat pe acoperișul lumii. Ei au ajuns în Paisisvai (Red River – Colorado), și s-au ocupat de semănatul și culesul cerealelor și porumbului. Ei au trimis un mesager la Templul Soarelui, cerând binecuvântare pentru pace, bunăvoință și ploaie pentru oamenii de o singură inimă. Dar, acel mesager nu s-a mai întors. Se spune că astăzi, în satele Hopi, la apusul soarelui pot fi văzuți oamenii vechi ai tribului, urcați pe acoperișul caselor, care se uită spre soare, în căutarea acelui mesager.
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu