O echipă de exploratori pretinde că a descoperit cel puțin trei piramide antice în Antarctica. Nu ne-au pus la dispoziție mai multe informații cu privire la această uimitoare descoperire, dar câteva poze s-au scurs totuși pe internet. Rămâne la latitudinea dumneavoastră să judecații aceste imagini. Sunt aceste forme geometrice niște piramide sau doar niște simple denivelări stâncoase ale munților sau gheții? Deci care este opinia dumneavoastră? Suntem pe punctul, probabil, de a fi martorii uneia dintre cele mai mari descoperiri arheologice care s-a făcut vreodată.
”În afară de aceste imagini realizate în 2010, echipa a rămas destul de tăcută în ce privește acest subiect”, scrie ”mitchey179” pe blogul său ”scienceray.com”. ”Dar am fost în măsură să obțin câteva mici informații de la prietenul unuia dintre exploratori. Echipa este formată din opt exploratori americani și europeni. Două dintre structurile piramidale au fost găsite la aproximativ zece kilometri de linia de coastă. În prezent echipa a planificat o expediție pentru a cerceta cea mai apropiată dintre piramide. E important, atât pentru ei, cât și pentru noi, să se determine cât mai repede dacă respectiva formă geometrică este naturală sau artificială”.
Despre Antarctica știm că a fost un continent unde, în urmă cu aproximativ 53 de milioane de ani, se înălțau palmieri. Temperaturile nu au scăzut sub 10 grade Celsius iarna și 20 vara. În regiunea de coastă creșteau palmieri, iar în interior colinele erau populate de mesteceni și conifere. Oamenii de știință care forează la mare adâncime au scos la iveală dovezi că anumite plante au crescut odinioară și pe aceasta bucată de pământ acoperită de ghețuri. În sedimentele recoltate ei au descoperit boabe de polen provenind din palmieri și din strămoșii baobabului și arborelui macadamia. Alături de acestea au fost descoperite rămășițele organismelor unicelulare Archaea, care păstrează în peretele celular modificări moleculare care depind de temperatura solului la momentul când au trăit.
Având în vedere vegetația și temperatura nu este exclus ca Antarctica să fi fost locuită de către o civilizație antică. Și de aici iată o întrebare fără răspuns. Dacă o cultură avansată s-a dezvoltat acolo, posibil că diferite structuri sunt ascunse sub gheață? Credința în existența unei Terra Australis - un continent vast în extremitatea sudică de pe glob care “pune în balanță” teritoriile nordice din Europa, Asia și Africa Nordică - a existat încă din timpul lui Ptolemeu (sec. I d.Hr.), care a sugerat ideea de a păstra simetria tuturor suprafețelor de uscat din lume. Reprezentări ale unei mari suprafețe sudice de pământ au fost comune în hărți, cum ar fi harta turcului Piri Reis de la începutul sec. al XVI-lea.
Chiar și la sfârșitul sec. al XVII-lea, după ce exploratorii au constatat că America de Sud și Australia nu făceau parte din încă nedescoperita Antarctidă, geografii credeau că acest continent era mult mai mare decât dimensiunea sa actuală. Nava "Belgica" a purtat cea dintâi expediție antarctică făcută în scopuri exclusiv științifice și prima care a iernat între ghețurile din apropierea Antarcticii. Din echipa acestei expediții a făcut parte și cercetătorul român Emil Racoviță considerat primului biolog din lume care a cercetat viața antarctică.
El a rămas în istoria științei și ca descoperitorul balenei cu cioc. Atingerea Polului Sud a fost realizată pentru întâia oară de exploratorul polar norvegian Roald Amundsen (care fusese ofițer secund alături de Emil Racoviță în Expediția Antarctică Belgiană din 1897-1899 și echipa sa în anul 1911, într-o întrecere cu exploratorul englez Robert Falcon Scott, care și el a ajuns la Pol - cu 35 de zile după Amundsen. Pe drum de întoarcere exploratorul englez și-a pierdut viața. La data de 14 decembrie 1911, Amundsen a înfipt steagul norvegian în pământul inaccesibil până atunci. La data de 13 ianuarie 2006, a avut loc inaugurarea primei stații românești permanente de cercetare și explorare din Antarctica, Stația Law-Racoviță. Baza Română de Cercetări Antarctice Law-Racoviță a fost oferită României de către Divizia Antarctică Australiană.
Antarctica este cel mai sudic, mai rece, mai îndepărtat şi mai recent descoperit continent, fiind pentru prima oară detectat la începutul secolului al XIX-lea. Acoperită aproape în totalitate de gheaţă şi fără a avea o populaţie umană stabilă, ea înconjoară Polul Sud. La rândul său Antarctica este înconjurată de „Oceanul Antarctic”, întindere de apă creată din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic şi Indian, dar fiind considerat un ocean separat de celelalte datorită temperaturii mai scăzute a apei şi a salinităţii mai mici. Antarctica deține în jur de 90% din gheata existenta pe Pământ. Banchiza ce înconjoară continentul are aproximativ 29 milioane km cubi de gheață. Antarctica, numită astfel pentru a o deosebi de partea opusa a globului - zona arctică - se întinde după paralela de 60 de grade latitudine sudică.
Cel mai apropiat "vecin" al ei se găsește la 1.000 de km și este America de Sud, urmată de Australia și Africa, la 2.500 si 4.000 de km depărtare. Cea mai mare parte a teritoriului său se întinde în emisfera estică, în partea vestică se găsește Peninsula Antarctica, întindere ce apropie continentul de America de Sud. Cel mai înalt vârf de pe continent atinge 5.140 m (în masivul Vinson din partea vestică), iar înălțimea sa medie este puțin mai mare de 2.000 de metri, ceea ce îl face continentul cu cea mai mare înălțime medie. Antarctica are o suprafață totala de 13.178.000 km pătrați, fiind astfel mai mare decât Europa si Australia.
“Dacă armata americană a construit ceva acolo, ea violează «Tratatul internaţional privind Antarctica». Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are o vechime de cel puţin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheţurile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structură artificială de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde”, declara Nicole Fontaine, fost preşedinte al Parlamentului francez. Această declarație șocantă a venit după ce, în aprilie 2001, un satelit de spionaj american a detectat un mecanism ciudat sau o structură străveche ce se afla acoperit(ă) de un strat gros de gheaţă de sub continentul Antarcticii.
Un alt eveniment important al anului 2001, după ce armata americană se pare că a început săpăturile sub gheaţă, a fost apariţia unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a răspândit până în vecinătatea bazei ruseşti Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruşi au fost şocaţi şi uimiţi de ceea ce au observat atunci. În momentul în care opinia publică internaţională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de săpăturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 de la New York, abătând astfel atenţia lumii. În timp ce lumea începuse să uite complet de acest eveniment, o echipă de televiziune din California a pornit, în noiembrie 2002, spre ”bază secretă” din Antarctica.
Dar echipa de televiziune a dispărut în mod misterios. Singura dovadă a trecerii jurnaliștilor prin acea zonă este o înregistrare video descoperită de către forţele speciale SEAL ale Marinei Americane. În această înregistrare se confirmă prezenţa unui artefact uriaş, aflat sub gheaţă – o maşinărie preistorică, posibil de origine extraterestră. “Guvernul SUA a spus că va încerca să blocheze difuzarea unei înregistrări video găsit de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar conţine dovada unei descoperiri arheologice masive ce s-ar afla la trei kilometri sub gheaţă”, suna o declaraţie de presă care a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii.
În anii ’90 a avut loc un eveniment şi mai bizar, observat de cercetătorii britanici şi americani, care au condus investigaţiile în Antarctica, în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire americană din aprilie 2001. “În 1995, oameni de ştiinţă au făcut o descoperire senzaţională. Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetătorilor că în apropierea polului sud a văzut un vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară. Totuşi, vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Aşa că au decis să cerceteze fenomenul şi au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului, temperatura şi umiditatea.
Dar balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă. După un timp, cercetătorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: cronometrul balonului arăta data 27 ianuarie 1965, adică cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că echipamentul balonului era în bună stare de funcţionare. Dar de fiecare dată ceasul arăta dată cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit “poarta temporală” şi a fost raportat la Casa Albă. Există oare vreo legătură între acest ciudat “tunel al timpului” şi maşinăria veche de cel puţin 12.000 de ani de sub gheaţa Antarcticii?
”În afară de aceste imagini realizate în 2010, echipa a rămas destul de tăcută în ce privește acest subiect”, scrie ”mitchey179” pe blogul său ”scienceray.com”. ”Dar am fost în măsură să obțin câteva mici informații de la prietenul unuia dintre exploratori. Echipa este formată din opt exploratori americani și europeni. Două dintre structurile piramidale au fost găsite la aproximativ zece kilometri de linia de coastă. În prezent echipa a planificat o expediție pentru a cerceta cea mai apropiată dintre piramide. E important, atât pentru ei, cât și pentru noi, să se determine cât mai repede dacă respectiva formă geometrică este naturală sau artificială”.
Despre Antarctica știm că a fost un continent unde, în urmă cu aproximativ 53 de milioane de ani, se înălțau palmieri. Temperaturile nu au scăzut sub 10 grade Celsius iarna și 20 vara. În regiunea de coastă creșteau palmieri, iar în interior colinele erau populate de mesteceni și conifere. Oamenii de știință care forează la mare adâncime au scos la iveală dovezi că anumite plante au crescut odinioară și pe aceasta bucată de pământ acoperită de ghețuri. În sedimentele recoltate ei au descoperit boabe de polen provenind din palmieri și din strămoșii baobabului și arborelui macadamia. Alături de acestea au fost descoperite rămășițele organismelor unicelulare Archaea, care păstrează în peretele celular modificări moleculare care depind de temperatura solului la momentul când au trăit.
Având în vedere vegetația și temperatura nu este exclus ca Antarctica să fi fost locuită de către o civilizație antică. Și de aici iată o întrebare fără răspuns. Dacă o cultură avansată s-a dezvoltat acolo, posibil că diferite structuri sunt ascunse sub gheață? Credința în existența unei Terra Australis - un continent vast în extremitatea sudică de pe glob care “pune în balanță” teritoriile nordice din Europa, Asia și Africa Nordică - a existat încă din timpul lui Ptolemeu (sec. I d.Hr.), care a sugerat ideea de a păstra simetria tuturor suprafețelor de uscat din lume. Reprezentări ale unei mari suprafețe sudice de pământ au fost comune în hărți, cum ar fi harta turcului Piri Reis de la începutul sec. al XVI-lea.
Chiar și la sfârșitul sec. al XVII-lea, după ce exploratorii au constatat că America de Sud și Australia nu făceau parte din încă nedescoperita Antarctidă, geografii credeau că acest continent era mult mai mare decât dimensiunea sa actuală. Nava "Belgica" a purtat cea dintâi expediție antarctică făcută în scopuri exclusiv științifice și prima care a iernat între ghețurile din apropierea Antarcticii. Din echipa acestei expediții a făcut parte și cercetătorul român Emil Racoviță considerat primului biolog din lume care a cercetat viața antarctică.
El a rămas în istoria științei și ca descoperitorul balenei cu cioc. Atingerea Polului Sud a fost realizată pentru întâia oară de exploratorul polar norvegian Roald Amundsen (care fusese ofițer secund alături de Emil Racoviță în Expediția Antarctică Belgiană din 1897-1899 și echipa sa în anul 1911, într-o întrecere cu exploratorul englez Robert Falcon Scott, care și el a ajuns la Pol - cu 35 de zile după Amundsen. Pe drum de întoarcere exploratorul englez și-a pierdut viața. La data de 14 decembrie 1911, Amundsen a înfipt steagul norvegian în pământul inaccesibil până atunci. La data de 13 ianuarie 2006, a avut loc inaugurarea primei stații românești permanente de cercetare și explorare din Antarctica, Stația Law-Racoviță. Baza Română de Cercetări Antarctice Law-Racoviță a fost oferită României de către Divizia Antarctică Australiană.
Antarctica este cel mai sudic, mai rece, mai îndepărtat şi mai recent descoperit continent, fiind pentru prima oară detectat la începutul secolului al XIX-lea. Acoperită aproape în totalitate de gheaţă şi fără a avea o populaţie umană stabilă, ea înconjoară Polul Sud. La rândul său Antarctica este înconjurată de „Oceanul Antarctic”, întindere de apă creată din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic şi Indian, dar fiind considerat un ocean separat de celelalte datorită temperaturii mai scăzute a apei şi a salinităţii mai mici. Antarctica deține în jur de 90% din gheata existenta pe Pământ. Banchiza ce înconjoară continentul are aproximativ 29 milioane km cubi de gheață. Antarctica, numită astfel pentru a o deosebi de partea opusa a globului - zona arctică - se întinde după paralela de 60 de grade latitudine sudică.
Cel mai apropiat "vecin" al ei se găsește la 1.000 de km și este America de Sud, urmată de Australia și Africa, la 2.500 si 4.000 de km depărtare. Cea mai mare parte a teritoriului său se întinde în emisfera estică, în partea vestică se găsește Peninsula Antarctica, întindere ce apropie continentul de America de Sud. Cel mai înalt vârf de pe continent atinge 5.140 m (în masivul Vinson din partea vestică), iar înălțimea sa medie este puțin mai mare de 2.000 de metri, ceea ce îl face continentul cu cea mai mare înălțime medie. Antarctica are o suprafață totala de 13.178.000 km pătrați, fiind astfel mai mare decât Europa si Australia.
Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km. Prima utilizare formală a numelui „Antarctida” („Antarctica”) drept nume de continent este atribuită cartografului scoțian John George Bartholomew în 1890. Numele „Antarctica” este versiunea romanizată a compusului din limba greacă ”ἀνταρκτική”, (antarktiké), femininul lui ”ἀνταρκτικός”, (antarktikos), însemnând „opusul nordului”. Dar misterul în ce privește Antarctica nu se oprește aici. Se vorbește chiar și de o ”poartă temporală”.
“Dacă armata americană a construit ceva acolo, ea violează «Tratatul internaţional privind Antarctica». Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are o vechime de cel puţin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheţurile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structură artificială de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde”, declara Nicole Fontaine, fost preşedinte al Parlamentului francez. Această declarație șocantă a venit după ce, în aprilie 2001, un satelit de spionaj american a detectat un mecanism ciudat sau o structură străveche ce se afla acoperit(ă) de un strat gros de gheaţă de sub continentul Antarcticii.
Apoi au apărut speculaţiile internaționale conform cărora ”Forţele Aeriene Americane” au transportat o gigantică maşină sfredelitoare “Subterrene” (alimentată cu energie nucleară) către o bază secretă din Antarctica. Și atât. Din acel moment armata americană a cenzurat orice informaţii cu privire la această descoperire senzaţională. În ciuda embargoului informaţional impus, au circulat însă diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret, excavarea locului acestei descoperiri senzaţionale. Au circulat veşti conform cărora a fost nevoie și de un echipaj medical de urgenţă în acea zonă, pentru a trata personalul care lucra sub gheaţa artică. Şi tot atunci, toată regiunea a fost zguduită de un cutremur neobişnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului chiar în locaţia bizarei structuri de sub gheaţă.
Un alt eveniment important al anului 2001, după ce armata americană se pare că a început săpăturile sub gheaţă, a fost apariţia unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a răspândit până în vecinătatea bazei ruseşti Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruşi au fost şocaţi şi uimiţi de ceea ce au observat atunci. În momentul în care opinia publică internaţională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de săpăturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 de la New York, abătând astfel atenţia lumii. În timp ce lumea începuse să uite complet de acest eveniment, o echipă de televiziune din California a pornit, în noiembrie 2002, spre ”bază secretă” din Antarctica.
Dar echipa de televiziune a dispărut în mod misterios. Singura dovadă a trecerii jurnaliștilor prin acea zonă este o înregistrare video descoperită de către forţele speciale SEAL ale Marinei Americane. În această înregistrare se confirmă prezenţa unui artefact uriaş, aflat sub gheaţă – o maşinărie preistorică, posibil de origine extraterestră. “Guvernul SUA a spus că va încerca să blocheze difuzarea unei înregistrări video găsit de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar conţine dovada unei descoperiri arheologice masive ce s-ar afla la trei kilometri sub gheaţă”, suna o declaraţie de presă care a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii.
În anii ’90 a avut loc un eveniment şi mai bizar, observat de cercetătorii britanici şi americani, care au condus investigaţiile în Antarctica, în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire americană din aprilie 2001. “În 1995, oameni de ştiinţă au făcut o descoperire senzaţională. Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetătorilor că în apropierea polului sud a văzut un vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară. Totuşi, vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Aşa că au decis să cerceteze fenomenul şi au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului, temperatura şi umiditatea.
Dar balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă. După un timp, cercetătorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: cronometrul balonului arăta data 27 ianuarie 1965, adică cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că echipamentul balonului era în bună stare de funcţionare. Dar de fiecare dată ceasul arăta dată cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit “poarta temporală” şi a fost raportat la Casa Albă. Există oare vreo legătură între acest ciudat “tunel al timpului” şi maşinăria veche de cel puţin 12.000 de ani de sub gheaţa Antarcticii?
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu