Ucigaşii în serie trădați de ”scara diavolului”

Printr-o formulă matematică doi matematicieni americani au descoperit că se poate deduce modelul după care acționează un criminal în serie. Ei au analizat şi comparat modelele de gândire ale mai multor criminali extrem de periculoşi și acțiunea lor pare să se conformeze într-o formulă matematică strictă. Când crimele lor au fost analizate cronologic, abominabilele fapte păreau să urmeze un tipar precis, cunoscut în limbaj matematic sub termenul de "Scara Diavolului". Mihail Simkin şi Vwani Roychowdhury, cercetători în cadrul Universităţii California din Los Angeles, au analizat modul de gândire al celebrului ucigaş ucrainean Andrei Cikatilo. Intervalele dintre crime urmau o anumită lege matematică, iar ucigaşul ataca atunci când stimularea neuronală din creierul său depăşea un anumit nivel-limită.

 

"Probabilitatea unei crime noi este semnificativ mai mare imediat după crimă şi este semnificativ mai mică atunci când a trecut o perioadă lungă de timp de la ultima crimă", au declarat cercetătorii. Predispoziţia de a ucide a asasinilor în serie poate fi explicată de grafice asemănătoare celor care permit prezicerea cutremurelor, avalanşelor, prăbuşirea burselor economice sau orice alte evenimente neprevăzute. Ucigaşul Andrei Chikatilo, a ucis în 12 ani 53 de persoane, adică între 1978 şi arestarea sa din 1990. Cel mai scurt interval între două crime a fost doar trei zile, iar cel mai lung de 986 de zile. El fiind executat în 1994. La o primă analiză este posibil să nu pară că a urmat un model pentru acţiunile sale.

"Nu ne putem aştepta întotdeauna ca ucigaşii să comită crime în momentul în care stimularea neuronală depăşeşte limitele de suportabilitate. Ucigaşul în serie are nevoie de timp pentru a-şi stabili planul şi conjunctura viitoarei crime. Din acest motiv, presupunem că ucigaşii comit crimele după dispariţia excitaţiei neuronale. Se poate trage concluzia că actul crimei, în sine, are asupra creierului ucigaşului un efect sedativ, ceea ce duce la final la dispariţia excitaţiei neuronale.Comportamentul ucigașului se poate demonstrata pe baza diagramei Scării Diavolului  (legea Stefan-Boltzmann) ținând cont de frecvenţa inegală a crimelor -  fie lua o viaţă la fiecare trei zile, fie se abţinea de la crime pentru trei ani. 

Efectul este acelaşi care stă şi în spatele frecvenţei cu care se produc atacurile în cazul bolnavilor de epilepsie. Psihozele care duc la comiterea omorurilor de către criminalii în serie sunt produse de activarea simultană a unui număr mare de neuroni în creier. Amorsarea unui singur neuron poate atrage după sine amorsarea altor câteva mii, care la rândul lor pot atrage şi mai multe reacţii. Această activitate neuronală intensă care stă la baza psihozelor se produce cu o anumită frecvenţă explicată de legea Stefan-Boltzmann,” se arată în raportul publicat de către cercetători.(foxnews)

(Andrei Chikatilo, (foto de  jos), născut în 1936, a fost un criminal în serie de origine ucraineană, cunoscut sub numele de „Macelarul din Rostov” (Butcher of Rostov) și ”The Red Ripper”.’ A fost condamnat pentru uciderea a 53 de persoane - femei și copii. Crimele au avut loc între 1978 și 1990. 

Andrei Chikatilo

În 1978, Chikatilo s-a mutat în Shakhty, un oraș neînsemnat de pe lângă Rostov, unde a comis prima sa crimă – o fetiță de nouă ani. Criminalul nu putea ajunge la orgasm decât în timp ce își înjunghia victimele. Pe 14 februarie 1994, Andrei Chikatiloa fost împușcat în ceafă de către un pluton de execuție, după ce președintele rus Boris Elțin i-a refuzat ultimul apel la clemență.)

Amigdala

James Fallon, specialist în neuroştiinţă al Universităţii din California, a studiat creierele psihopaţilor de-a lungul timpului şi spune despre noile descoperiri că se aplică atât în cazul criminalilor în serie care se comportă asemănător dependenţilor de droguri. Mai presus de vicii, în fiecare dintre cele două situaţii "tensiunea se adună şi se tot adună până când atinge un prag, după care urmează o eliberare a tensiunii acumulate. 

 La fel ca şi în cazul adicţiei de narcotice, comiterea unei crime poate duce la acumularea unei cantităţi de hormoni în zonă amigdală a creierului, cauzând un disconfort care poate fi eliminat numai prin satisfacerea dependenţei respective. Cu toate că descoperirea recentă este doar o mică analiză cantitativă a comportamentului criminalilor în serie, cadrul teoretic trebuie totuşi ajustat, a declarat Fallon.

 

---

Cele mai citite articole

---

Tweet

---