Niccolò Paganini şi-a vândut sufletul diavolului?

Se poate vorbi despre o conspirație în muzică. Dacă apar deviații de comportament la un muzician nu peste mult timp observatorii încep divagațiile în sensul că dacă nu e implicat diavolul, sigur pot fi tentaculele caracatiței illuminati. Ideea de a face un pact cu diavolul a apărut în mai multe scrieri cu tentă ocultă. Având ca bază un personaj real, legendarul conte de Saint Germain, mulți fabricanți de mistere au reușit să îmbine cu măiestrie realul și imaginarul, istoria și legenda.

Întocmai cum ne este prezentat de către istorie, așa si vânătorii de mistere îi prezintă pe Niccolò Paganini și pe Contele de Saint Germain învăluiți într-un mister greu de descifrat. Saint Germain s-a născut la sfârşitul anului 1600 dar rămâne de-a lungul vremurilor întruchiparea lui Vlad Țepeș, al Lorzilor Ordinului de la Malta, Voltaire, Puşkin, Casanova, Cagliostro şi Walpole. Lui Cristofor Columb i-a dat nişte hărţi, a avut relaţii sexuale cu Madame Pompadour, îndrumător pentru Niccolo Paganini, apoi Francis Bacon și Shakespeare căruia i-a dictat amănunte despre Romeo şi Julieta, Hamlet etc. Lista este lungă. 

Legenda vorbește despre ”scripca diavolului”, respectiv vioara lui Paganini, cu ale căror capacități extraordinare a atins culmi nenaturale, obiect năzdrăvan pentru care muzicianul a ucis un rival, fiind condamnat la închisoare. Dar oare chiar maestrul și-a vândut sufletul diavolului pentru a atinge aceste rezultate atât de minunate? Această legendă păstrează o paralelă temporară cu Mephisto, unul dintre personajele din Faust, creație de mare amploare a lui Goethe. Un admirator din Viena, a declarat că, într-o seară, după ce a părăsit sala de concert, l-a văzut pe diavol lipit de spatele lui Paganini. 

Când acest zvon a ajuns la urechile lui, uimit de împrejurări, Paganini a declarat: "Ce prost! Nu ştie că Dumnezeu dă daruri şi unii chiar le multiplică ... Cred că sunt unul dintre ei!” Maestrul știa să pătrundă în sufletul publicului. Într-o seară, pe când se afla într-un teatru, Paganini a fost rugat să-l înlocuiască în timpul spectacolului pe un coleg dansator ce se îmbolnăvise. Publicul, la apariția pe scenă a lui Paganini, a început să-l fluiere și să-l huiduie, cerând să vină dansatorul. Muzicianul a început să plângă, și cu ochii înotând în lacrimi a spus:

- ”Veți vedea! Iată această ...!", a spus emoționat muzicianul, arătându-le vioara.

El a avansat la rampă şi a spus:

- ”Înainte de concert, am să vă demonstrez că vioara aceasta poate să imite cântecele și mugetele unor animale. Vă voi arăta ce se poate face cu acest instrument."

Zis și făcut. El a imitat cântece de păsări, mieunatul a unei pisici, urletul unui lup. Demonstrația lui a fost răsplătită cu îndelungi aplauze. Şi, în cele din urmă, a întrebat:

- ”Vreți, doamnelor și domnilor, să ghiciți ce animal scoate acest sunet?”

Și a imitat mugetul unui măgar. Publicul a râs, aplaudând îndelung. La final, Paganini a zis:

- ”Ei bine, acest muget seamănă cu ce s-a auzit când ați fluierat pentru venirea pe scenă a dansatorului”. După care, sigur pe el, Paganini plecat fără să finializeze concertul.

Bogații şi nobilii de multe ori l-au invitat la cină în speranța de-al auzi cântând, dar muzicianul niciodată nu s-a dus cu vioara sa. Odată a primit invitaţia unui nobil italian cu această notă: "Vă rog să nu uitaţi de vioară!" Paganini a mers la cină, dar fără vioară. Gazda a întrebat:

- ”Ce zici de vioara ta?”

Răspunsul lui Paganini a fost unul dur:

 - ”Vioara mea nu ia masa la domiciliu.”

Niccolò Paganini (n. Genova, 27 octombrie 1782 - d. Nisa, 27 mai 1840) este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfecte. Familia lui trăia din veniturile nesigure ale tatălui, Antonio, care lucra în port. Atunci când Teresa, mama lui Niccolo, a visat un înger spunându-i că fiul ei va fi cel mai bun violonist din lume, tatăl lui Niccolo a transformat profeția în realitate. La îndemnul visului șotiei, pe care-l considerau o premoniție, el l-a obligat pe tânărul Niccolo la un regim strict de studiu. Până la vârsta de șapte ani, Paganini învăţase la perfecţie tainele mandolinei şi ale vioarei, primele instrumente la care a cântat. Până la vârsta de 11 ani începuse să dea spectacole singur, pentru ca până la 13 ani să fie deja cunoscut ca un virtuoz al vioarei. Până la 19 ani începuse să îşi compună singur muzica, iar la 23 de ani crea deja opere de o valoare uriașă. 

La 27 de ani avea deja un public imens şi un succes nebun… iar zvonurile despre pactul secret care să îi asigure o atare faimă circulau deja pe buzele tuturor. Curios este faptul că atunci când a fost întrebat dacă este adevărat un asemenea zvon, Paganini a răspuns nonşalant: “Cum altfel credeți că aș putea cânta în modul în care o fac?”. Abilitatea tehnică ieșită din comun i-a adus lui Paganini o reputație nu tocmai meritată. O inovație adusa viorii a provocat controverse. Paganini prelungise arcușul și înlocuise coardele de vioară cu cele de violoncel. Talentul aparent inuman al lui Niccolò Paganini era văzut de mulți dintre rivalii lui ca o dovadă a unui pact asemănător făcut de Faust cu diavolul. Alții credeau ca abilitățile sale ar fi rezultatul unei perioade de exersări intensive în timpul în care a fost închis pentru crimă. 

Aceste povești i-au întărit reputația lui Paganini și deși refuza să le clarifice, nici nu încerca să demoleze impresia diabolică creată în jurul lui: publicitatea era mult prea bună pentru a renunța la ea. Indiferent unde concerta, Paganini provoca senzație. Publicul era atât de impresionat de abilitățile sale încât îl atingeau pentru a se convinge că era cu adevărat din carne și oase. Înfățișarea sa (înalt, brunet și foarte slab) conferea un plus de mister imaginii sale de violonist extrem de talentat, individualist, si un mare seducător. În ciuda faptului că era "urât și neglijent", aşa cum a fost descris de către un critic al timpului respectiv, personalitatea sa puternică a atras multe doamne frumoase, printre ele putând fi numite Pauline şi Elisa, surorile Împăratului Napoleon Bonaparte, şi dansatoare ca Antonia Bianchi, care a fost mama lui Ahile, fiul său. 

Contemporanii săi îl descriu ca pe un om cu aspect cadaveric, cu ochii negri, piele albă ca de ceară, păr lung, negru, nas proeminent şi de înălţime medie. Culoarea pielii ar fi luat câţiva ani mai târziu o nuanţă de gri argintiu, ca urmare a tratamentului pentru sifilis. Un astfel de tratament, de asemenea, a fost responsabil pentru pierderea dinților și i-a creat un permanent disconfort gastric care l-au afectat pe compozitor în ultimii săi ani de viață. Mai presus de toate, Paganini era un mare artist al spectacolului și a contribuit imens la virtuozitatea muzicală, în ansamblu și la evoluția interpretării la vioara în particular. Declinul lui a început la vârsta de 40 de ani, atunci când a fost diagnosticat cu sifilis. 

Tratamentele empirice ale vremii, tratamente ce includeau mercur şi opiu, i-au distrus practic sănătatea. Îmbrăcat veşnic în negru, palid, aproape fără niciun dinte în gură, Paganini era doar o umbră a tânărului frumos şi talentat care uimise Europa. Oamenii erau convinşi că Paganini plătea de acum preţul celui care îi dăduse talentul nefiresc. Cu siguranță Paganini nu este singurul prins în zvonurile că și-a vândut sufletul diavolului. Deopotrivă ca el sunt cântăreți, scriitori, oameni de afaceri etc. Una dintre cele mai importante piese compuse de el se numește ”Le Streghe” ("Dansul vrăjitoarelor"). 

După ce a interpretat această piesă, oamenii care l-au ascultat cântând au pretins că l-au văzut pe diavol ajutându-l pe Paganini să interpreteze. Un martor a spus că din Paganini se distingeau doar coarnele şi coada dintre picioare. Așa a ajuns să fie poreclit ”Scripcarul Diavolului”. Acesta a fost și motivul pentru care Biserica Catolică a refuzat să îl înmormânteze într-un cimitir din Genova. Rămășitele sale umane au fost îngropate în 1876 într-un cimitir din Parma. (sursa: internet)

---

Cele mai citite articole

---

Tweet

---