Strămoșii ne-au lăsat o listă de medicamente bizare: transpiraţie de muribund şi pudră de mort, ficat crud şi grăsime umană amestecată cu sânge, măduvă şi bere. Ei credeau că descoperiseră tratamentul bun la toate pentru orice maladie şi foloseau poţiuni dezgustătoare pentru vindecare. Şi astăzi sunt unii care mai cred că dacă ingerează pastile realizate din fetuşi umani sunt vindecate tot felul de boli. Între secolele XII şi XVII, de exemplu, egiptenii dezgropau mumii, le transformau în pudră după care o ingerau, crezând că acest tratament vindeca diverse afecțiuni, de la banalele dureri de cap, până la ulcere.
În 1597, în China, a apărut o rețetă numită ”Man Mellified”, și care promitea vindecarea oaselor fracturate. Un om în vârstă de 70 sau 80 de ani, de obicei se oferea voluntar, era hrănit o lună numai cu miere până când murea, apoi era îngropat într-un sicriu plin cu miere. Ulterior, după 100 de ani era dezgropat şi carnea lui mumificată, dulce, era mâncată pentru a "lipi oasele". Mierea este un excelent mediu de conservare. A fost descoperită miere uscată din Egiptul antic și este la fel de comestibilă precum cea de astăzi. Acest lucru nu a trecut neobservat.
Fructele, cerealele, carnea sunt adesea păstrate ani de-a rândul, această metodă reprezentând o cale pentru a păstra alimentele proaspete înainte de preparare. Dar nu numai produsele alimentare au fost conservat în miere. Atunci când Alexandru cel Mare a murit în Babilon, cadavrul său a fost îmbălsămat în miere pentru călătoria înapoi la Macedonia. Atât grecii şi egiptenii credeau că mierea avea o legătură specială cu moartea şi cu spiritul cadavrului uns. De aici și celebrul dicton... ”Oh, tu viaţă amară, oh, dar ce moarte dulce!” Câteva legende din secolul al 13-lea pomenesc despre niște borcane cu miere vechi care conțineau rămășite umane... dulci.
Un alt medicament ddegustător obținut din cadavru a fost ”Picături lui King”, obținut și experimentat cu aprobarea regală a lui Carol al II-lea al Angliei. Un oarecare Charles a devenit foarte interesat de chimie în timpul exilului său în Franţa şi a achiziționat drepturile de remediu, cu suma de 6000 de lire sterline, de la Jonathan Goddard, un chirurg faimos şi profesor la ”Gresham College” din Londra. ”Picătura lui King” era realizată din esență de craniu uman sub formă de pulbere şi era gândită să aducă sănătate şi vigoare. Charles chiar a fabricat şi vândut el însuşi asemenea licoare năzdrăvană.
Poveștile tulburătoare continuă cu medicamentele folosite în Roma antică. Romanii credeau că dacă mănâncă ficat şi sânge de gladiator sunt vindecaţi de orice boală, dar mai ales de epilepsie. Ingredientele trebuiau colectate imediat după crizele fatale din colliseum. Oamenii puteau fi găsiți bând sânge direct din braţul gladiatorilor căzuți. De asemenea erau standuri unde se vindea sânge proaspăt, călduț. Mai inventivi, prin secolul XVII, englezii credeau că dacă adună transpiraţia unui muribund şi apoi o beau, scapă de hemoroizi. Medicul George Thomson credea că nici o parte a corpului uman ar trebui să meargă la deşeuri, inclusiv excrementele.
În cazul în care călăul nu fusese suficient de atent pentru a captura transpiraţia, solicitanții puteau freca mâna unui om mort, mai ales zona afectată, pentru a culege o picătură de balsam. De asemenea, o atingere de mâna unui om spânzurat a fost considerată de mulţi benefică pentru vindecarea de chisturi şi negi. Există rapoarte din secolul XIX, în care sunt consemnate amânunte cu privire la multe personaje importante ale vremii care se adăposteau după draperii publice și frecau, pentru dispariția chisturilor, mâna persoanei spânzurate. Chimistul german Johann Schroeder, prin multe experimente de laborator, prin distilare, a obținut o tinctură cerebrală florală, din trei kilograme de creier uman, amestecat cu apă și lavandă.
Dar se crede că Schroeder a pregătit distilări mult mai sinistre, inclusiv unul realizat prin tăierea în bucăţi mici a unui cadavru întreg, apoi l-a transformat într-o pastă pe care a distilat-o. Medicamentul era folosit pentru cură de epilepsie. Francezii, pentru ”evaporarea epilepsiei” recomandau măcinarea creierului unui om tânăr care a murit violentă iar apoi amestecarea pastei cu vin şi gunoi de grajd de cai cu o jumătate de an înainte de distilare. În Olanda erau de vânzare unguente realizate din grăsimea morţilor, care era amestecată cu sânge, măduvă, bere şi condimente. Era folosită pe post de tratament pentru durerile articulare, leziuni ale nervilor şi crampele musculare. Se pare că această practică bizară a durat până prin 1920. (dailymail)
“Occultum”
Există şi ceremonii mai sinistre, care includ consumarea glandei pineale „vii” în urma sacrificării unui animal sau chiar a unei fiinţe umane. Practica este cunoscută sub numele de „ritualul obscen”. În ceea ce priveşte consumarea oaselor pentru mineralele lor, biochimia creierului demonstrează că acest potenţial există cu adevărat. Când aurul sau alte metale din categoria platinelor ajung în sânge, ele sunt filtrate şi conduse direct la creier. Odată ajunse în interiorul vaselor de sânge cerebrale, aceste elemente interacţionează cu hormonii şi cu alţi compuşi biochimici. Rezultatul este că moleculele elementelor din grupul platinelor devin mai mari decât erau înainte să ajungă în creier. În acest fel, ele nu mai pot părăsi sistemul sanguin cerebral, sfârşind prin a pătrunde în structura osoasă a craniului, unde se şi fixează. Acest proces a fost demonstrat din punct de vedere ştiinţific. Elementele din sol pătrund prin dietă în organismul uman şi se fixează în oase. Dacă solul este bogat în ”occultum”, acesta va fi depozitat în oasele celui care îl consumă. Există şi alte proprietăţi ezoterice legate de consumarea oaselor. Spre exemplu, am citit undeva că thuliumul pătrunde în creier, la fel ca şi platina.
Dar ce este ”occultum”? Se vorbește despre societăţi secrete, despre un grup de oameni care şi-au propus să îşi păstreze propria continuitate de conştiinţă, mai presus de toţi ceilalţi. Ei sunt cei care controlează extracţia minereului de “occultum” din Egipt, păstrând substanţa numai pentru ei. Legăturile lor cu Tibetul sunt foarte puternice, deşi prezenţa lor în zonă nu este foarte bine documentată. Pentru că în jurul acestui ”Aur Alb” s-a iscat de-a lungul secolelor o adevărată stare efervescentă, mai ales la curţile regale europene ale Evului Mediu, putem considera că au existat grupări care au propagat atât misterul, cât şi substanţa propriu zisă. De exemplu să ne amintim de faptul că a existat personajul istoric Cagliostro, al cărui Maestru – Althotas, avea la purtător această substanţă, ca o pudră albă, care o adăuga la plumb în creuzetul cu metale topite şi obţinea aur. Din acest motiv numele de alchimie provine de la expresia egipteano-arabă ”Al Khemeios”, adică ceea ce este ascuns, într-o traducere în sens esoteric. De asemenea şi Cagliostro cunoştea tehnica folosirii substanţei. Deşi nu lucrăm în lagăre de muncă, omul mediu nu poate supravieţui decât dacă munceşte încontinuu. Mijloacele mas-media fac apologia societăţii de consum.
Deşi aparent sunt promovate multe libertăţi ale omului, în realitate majoritatea populaţiei serveşte drept forţă de muncă pentru o elită atotputernică al cărei unic interes este să-şi prezerve propria bază de putere. Conspiraţiile sistemului bancar şi corporatist internaţional sunt deja binecunoscute, fiind acoperite de un număr mereu în creştere de cărţi. Pe nivelul cel mai puternic al civilizaţiei, există entităţi conştiente care urmăresc să-şi prezerve baza existenţială cu ajutorul unei substanţe care precede materia: ”occultum”. Acest lucru explică şi fascinaţia pentru cranii şi oase. Aceşti elitişti nu se înconjoară de cranii şi de tot felul de artefacte oculte numai din dorinţa dea se amuza sau de a-i speria pe noii veniţi în fraternitatea lor. Ei sunt cu adevărat nişte canibali care consumă esenţa din care sunt alcătuite oasele. Uneori este vorba chiar de consumul efectiv al aurului alb rezidual (occultum) care rămâne în oasele celor decedaţi. Alteori, sunt interesaţi doar de semnificaţia ocultă a unui craniu. Acest ”praf” numit “occultum” sau ”aurul alb” se spune că poate vindeca boli foarte grave. Este unul dintre misterele lumii, păstrat secole de-a rândul, din generaţie în generaţie.
Motivul real pentru care Egiptul a fost numit în antichitate Kam, Kamt, Kheme sau Qemt (negru) avea legătură cu praful pe care unii locuitori ai zonei îl extrăgeau din stâncile de la Abydos, pentru a fabrica occultum, o pulbere de culoare neagră, cu proprietăţi miraculoase. Aceasta a uimit lumea de-a lungul secolelor şi a ajuns unul dintre marile mistere, atent conservate de „elite”. Potrivit „Cărţii egiptene a morţilor” tradusă de cunoscutul egiptolog Wallis Budge, pulberea neagră obţinută prin tehnici impresionante de transmutare a metalelor se pare că avea proprietăţi magice, fiind o sursă de putere şi de viaţă. De aici vine termenul de „magie neagră”. În una dintre cărţile sale, „Soarele negru”, Peter Moon susţine, în urma unor cercetări asidue, că primii creştini au numit acest ţinut „Kheme”, nume la care s-a adăugat articolul „Al”, formând cuvântul „Al-Khemeia”, din care a derivat mai târziu cuvântul „alchimie”. Acest praf negru avea proprietatea de a transforma aurul în praf, revenind astfel la starea sa naturală, de pulbere. A fost descoperit în mumii. Proprietatea principală a acestuia era rearanjarea materiei la nivel atomic, iar ingerarea sa determina intrarea în rezonanţă cu principiile creaţiei.
Se pare că egiptenii îşi doreau foarte mult să controleze întregul plan fizic şi intenţionau să facă acest lucru prin intermediul substanţei miraculoase. Aceasta era înghiţit de iniţiaţii care intrau în Camera Regelui din piramide şi, în plus, se găsea în componenţa mumiilor. De altfel, foarte multe mumii au fost scoase la lumină în mileniul trecut tocmai pentru a se colecta această substanţă pe care au numit-o „praf de mumie”. Denumirea a fost menţionată în numeroase scrieri medicale, şi nu numai, începând din secolul al XIII-lea, deoarece permitea deschiderea canalelor energetice ale corpului, astfel încât vindecarea să se poată produce rapid şi sigur. ”Occultum” este una din modalităţile cunoscute prin care putem accesa regatul conştiinţei, intrând din nou în camera de creaţie. Pune în mișcare forţă magică cu scopul de a putea invoca fiinţe sau entităţi din exterior. Creaturile „din exterior” includ cele mai profunde arhetipuri care există în mintea noastră, printre care se numără şi ”Cei Uitaţi” sau ”Rasa Bătrânilor”. Aceste entităţi ne reamintesc de ”Rasa Albastră” şi de principiile substanţei ”occultum”, căci primii care au operat cu aceasta au fost membrii acelei rase.
Aceste entităţi au rămas în însăşi memoria celulelor noastre. Evident, ne putem pune întrebarea filozofică: când poate fi privită o entitate ca un arhetip din subconştientul nostru şi când poate fi considerată ea o entitate de sine stătătoare? Doctrina hindusă afirmă în această direcţie că tot ceea ce există este conştiinţă. O fiinţă sau o creatură nu se poate manifesta conştient în faţa noastră decât dacă noi îi permitem, fie şi la nivel subconştient. Carl Jung a demonstrat că oamenii împărtăşesc un subconştient colectiv. Numai pornind de la această premisă vom reuşi noi să lucrăm la unison pentru a descoperi împreună secretele strămoşilor noştri din vechime. ”Occultum” mai este cunoscut şi sub denumirea de „aur alb“ sau „atomul invizibil“, întrucât o bună parte din procesele care se desfăşoară la nivelul lui sunt invizibile şi nu pot fi depistate prin metodele obişnuite de observare. Într-un fel, se poate spune că este un alt nume pentru „ante-materie” (o materie care exista anterior celei pe care o cunoaştem noi). În cartea sa, „Dianetica: ştiinţa modernă a sănătăţii mentale”, L. Ron Hubbard afirmă că fiecare celulă este înzestrată cu o memorie primordială. La ora actuală, această afirmaţie este unanim acceptată de ştiinţă şi de psihologie. Chiar şi fizicienii au afirmat că atomul însuşi are o memorie primordială, prin accesarea căreia poate fi aflată întreaga sa istorie.
Prin urmare, tot ce există în Univers lasă o urmă care poate fi decodificată. Utilizarea cea mai spectaculoasă ar fi rearanjarea completă a informaţiei primordiale, a atomilor şi moleculelor pentru inversarea procesului morţii sau pentru vindecarea unor boli incurabile. Potrivit lui Peter Moon, însuşi Napoleon ar fi experimentat substanţa “occultum” după ce a învins guvernul islamic local din Egipt şi a intrat în Camera Regelui din Marea Piramidă. Este folosită în cerc închis Omul nu are neapărată nevoie de substanţa “occultum” pentru a face aceste lucruri miraculoase, deoarece, fiind o fiinţă spirituală, nu există practic nicio barieră în calea acţiunilor sale. Însă, pe măsură ce conştiinţa lui a început să se scufunde din ce în ce mai adânc în materie, omul şi-a pierdut această capacitate naturală. Mai există încă unele cazuri în care unii adepţi transcend planul fizic şi primesc acces liber în „atelierul de creaţie” al Universului chiar şi fără ”occultum”, însă aceste cazuri sunt foarte rare. Ca urmare, “occultum” a început să fie folosit de unii oameni importanţi, numiţi uneori în istorie „preoţi” sau „maeştri”, care se foloseau de această substanţă pentru a-şi păstra conştiinţa de sine şi nemurirea în universul fizic.
În prezent, tainele folosirii substanţei “occultum” au rămas apanajul exclusiv al societăţilor secrete. „Occultum” este nu doar utilizat ca proces invizibil, dar este el însuşi o marfă invizibilă care circulă pe piaţa neagră a lumii. Există oameni în această lume care îl consumă pentru longevitate sau pentru păstrarea continuităţii memoriei”, spune Peter Moon. Resurse importante şi în Tibet Se pare că şi Tibetul a jucat, de-a lungul timpului, un rol asemănător Egiptului. În Himalaya există anumite roci negre unde se găseşte ”occultum”, iar în aceste zone au fost clădite mine din care se extrage praful negru, în cantităţi mult mai mari decât în Egipt. Aceasta este o posibilă explicaţie a restricţiilor impuse oricărui vizitator în anumite zone din Tibet. În acest sens stau mărturie impresiile de călătorie ale câtorva exploratori, care au observat că localnicii prepară frecvent licori miraculoase dintr-un praf negru, cu proprietăţi vindecătoare. Carl Jung a demonstrat că oamenii împărtăşesc un subconştient colectiv. Numai pornind de la această premisă vom reuşi noi să lucrăm la unison pentru a descoperi împreună secretele strămoşilor noştri din vechime.
Dar ce este ”occultum”? Se vorbește despre societăţi secrete, despre un grup de oameni care şi-au propus să îşi păstreze propria continuitate de conştiinţă, mai presus de toţi ceilalţi. Ei sunt cei care controlează extracţia minereului de “occultum” din Egipt, păstrând substanţa numai pentru ei. Legăturile lor cu Tibetul sunt foarte puternice, deşi prezenţa lor în zonă nu este foarte bine documentată. Pentru că în jurul acestui ”Aur Alb” s-a iscat de-a lungul secolelor o adevărată stare efervescentă, mai ales la curţile regale europene ale Evului Mediu, putem considera că au existat grupări care au propagat atât misterul, cât şi substanţa propriu zisă. De exemplu să ne amintim de faptul că a existat personajul istoric Cagliostro, al cărui Maestru – Althotas, avea la purtător această substanţă, ca o pudră albă, care o adăuga la plumb în creuzetul cu metale topite şi obţinea aur. Din acest motiv numele de alchimie provine de la expresia egipteano-arabă ”Al Khemeios”, adică ceea ce este ascuns, într-o traducere în sens esoteric. De asemenea şi Cagliostro cunoştea tehnica folosirii substanţei. Deşi nu lucrăm în lagăre de muncă, omul mediu nu poate supravieţui decât dacă munceşte încontinuu. Mijloacele mas-media fac apologia societăţii de consum.
Deşi aparent sunt promovate multe libertăţi ale omului, în realitate majoritatea populaţiei serveşte drept forţă de muncă pentru o elită atotputernică al cărei unic interes este să-şi prezerve propria bază de putere. Conspiraţiile sistemului bancar şi corporatist internaţional sunt deja binecunoscute, fiind acoperite de un număr mereu în creştere de cărţi. Pe nivelul cel mai puternic al civilizaţiei, există entităţi conştiente care urmăresc să-şi prezerve baza existenţială cu ajutorul unei substanţe care precede materia: ”occultum”. Acest lucru explică şi fascinaţia pentru cranii şi oase. Aceşti elitişti nu se înconjoară de cranii şi de tot felul de artefacte oculte numai din dorinţa dea se amuza sau de a-i speria pe noii veniţi în fraternitatea lor. Ei sunt cu adevărat nişte canibali care consumă esenţa din care sunt alcătuite oasele. Uneori este vorba chiar de consumul efectiv al aurului alb rezidual (occultum) care rămâne în oasele celor decedaţi. Alteori, sunt interesaţi doar de semnificaţia ocultă a unui craniu. Acest ”praf” numit “occultum” sau ”aurul alb” se spune că poate vindeca boli foarte grave. Este unul dintre misterele lumii, păstrat secole de-a rândul, din generaţie în generaţie.
Motivul real pentru care Egiptul a fost numit în antichitate Kam, Kamt, Kheme sau Qemt (negru) avea legătură cu praful pe care unii locuitori ai zonei îl extrăgeau din stâncile de la Abydos, pentru a fabrica occultum, o pulbere de culoare neagră, cu proprietăţi miraculoase. Aceasta a uimit lumea de-a lungul secolelor şi a ajuns unul dintre marile mistere, atent conservate de „elite”. Potrivit „Cărţii egiptene a morţilor” tradusă de cunoscutul egiptolog Wallis Budge, pulberea neagră obţinută prin tehnici impresionante de transmutare a metalelor se pare că avea proprietăţi magice, fiind o sursă de putere şi de viaţă. De aici vine termenul de „magie neagră”. În una dintre cărţile sale, „Soarele negru”, Peter Moon susţine, în urma unor cercetări asidue, că primii creştini au numit acest ţinut „Kheme”, nume la care s-a adăugat articolul „Al”, formând cuvântul „Al-Khemeia”, din care a derivat mai târziu cuvântul „alchimie”. Acest praf negru avea proprietatea de a transforma aurul în praf, revenind astfel la starea sa naturală, de pulbere. A fost descoperit în mumii. Proprietatea principală a acestuia era rearanjarea materiei la nivel atomic, iar ingerarea sa determina intrarea în rezonanţă cu principiile creaţiei.
Se pare că egiptenii îşi doreau foarte mult să controleze întregul plan fizic şi intenţionau să facă acest lucru prin intermediul substanţei miraculoase. Aceasta era înghiţit de iniţiaţii care intrau în Camera Regelui din piramide şi, în plus, se găsea în componenţa mumiilor. De altfel, foarte multe mumii au fost scoase la lumină în mileniul trecut tocmai pentru a se colecta această substanţă pe care au numit-o „praf de mumie”. Denumirea a fost menţionată în numeroase scrieri medicale, şi nu numai, începând din secolul al XIII-lea, deoarece permitea deschiderea canalelor energetice ale corpului, astfel încât vindecarea să se poată produce rapid şi sigur. ”Occultum” este una din modalităţile cunoscute prin care putem accesa regatul conştiinţei, intrând din nou în camera de creaţie. Pune în mișcare forţă magică cu scopul de a putea invoca fiinţe sau entităţi din exterior. Creaturile „din exterior” includ cele mai profunde arhetipuri care există în mintea noastră, printre care se numără şi ”Cei Uitaţi” sau ”Rasa Bătrânilor”. Aceste entităţi ne reamintesc de ”Rasa Albastră” şi de principiile substanţei ”occultum”, căci primii care au operat cu aceasta au fost membrii acelei rase.
Aceste entităţi au rămas în însăşi memoria celulelor noastre. Evident, ne putem pune întrebarea filozofică: când poate fi privită o entitate ca un arhetip din subconştientul nostru şi când poate fi considerată ea o entitate de sine stătătoare? Doctrina hindusă afirmă în această direcţie că tot ceea ce există este conştiinţă. O fiinţă sau o creatură nu se poate manifesta conştient în faţa noastră decât dacă noi îi permitem, fie şi la nivel subconştient. Carl Jung a demonstrat că oamenii împărtăşesc un subconştient colectiv. Numai pornind de la această premisă vom reuşi noi să lucrăm la unison pentru a descoperi împreună secretele strămoşilor noştri din vechime. ”Occultum” mai este cunoscut şi sub denumirea de „aur alb“ sau „atomul invizibil“, întrucât o bună parte din procesele care se desfăşoară la nivelul lui sunt invizibile şi nu pot fi depistate prin metodele obişnuite de observare. Într-un fel, se poate spune că este un alt nume pentru „ante-materie” (o materie care exista anterior celei pe care o cunoaştem noi). În cartea sa, „Dianetica: ştiinţa modernă a sănătăţii mentale”, L. Ron Hubbard afirmă că fiecare celulă este înzestrată cu o memorie primordială. La ora actuală, această afirmaţie este unanim acceptată de ştiinţă şi de psihologie. Chiar şi fizicienii au afirmat că atomul însuşi are o memorie primordială, prin accesarea căreia poate fi aflată întreaga sa istorie.
Prin urmare, tot ce există în Univers lasă o urmă care poate fi decodificată. Utilizarea cea mai spectaculoasă ar fi rearanjarea completă a informaţiei primordiale, a atomilor şi moleculelor pentru inversarea procesului morţii sau pentru vindecarea unor boli incurabile. Potrivit lui Peter Moon, însuşi Napoleon ar fi experimentat substanţa “occultum” după ce a învins guvernul islamic local din Egipt şi a intrat în Camera Regelui din Marea Piramidă. Este folosită în cerc închis Omul nu are neapărată nevoie de substanţa “occultum” pentru a face aceste lucruri miraculoase, deoarece, fiind o fiinţă spirituală, nu există practic nicio barieră în calea acţiunilor sale. Însă, pe măsură ce conştiinţa lui a început să se scufunde din ce în ce mai adânc în materie, omul şi-a pierdut această capacitate naturală. Mai există încă unele cazuri în care unii adepţi transcend planul fizic şi primesc acces liber în „atelierul de creaţie” al Universului chiar şi fără ”occultum”, însă aceste cazuri sunt foarte rare. Ca urmare, “occultum” a început să fie folosit de unii oameni importanţi, numiţi uneori în istorie „preoţi” sau „maeştri”, care se foloseau de această substanţă pentru a-şi păstra conştiinţa de sine şi nemurirea în universul fizic.
În prezent, tainele folosirii substanţei “occultum” au rămas apanajul exclusiv al societăţilor secrete. „Occultum” este nu doar utilizat ca proces invizibil, dar este el însuşi o marfă invizibilă care circulă pe piaţa neagră a lumii. Există oameni în această lume care îl consumă pentru longevitate sau pentru păstrarea continuităţii memoriei”, spune Peter Moon. Resurse importante şi în Tibet Se pare că şi Tibetul a jucat, de-a lungul timpului, un rol asemănător Egiptului. În Himalaya există anumite roci negre unde se găseşte ”occultum”, iar în aceste zone au fost clădite mine din care se extrage praful negru, în cantităţi mult mai mari decât în Egipt. Aceasta este o posibilă explicaţie a restricţiilor impuse oricărui vizitator în anumite zone din Tibet. În acest sens stau mărturie impresiile de călătorie ale câtorva exploratori, care au observat că localnicii prepară frecvent licori miraculoase dintr-un praf negru, cu proprietăţi vindecătoare. Carl Jung a demonstrat că oamenii împărtăşesc un subconştient colectiv. Numai pornind de la această premisă vom reuşi noi să lucrăm la unison pentru a descoperi împreună secretele strămoşilor noştri din vechime.
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu