Obiectul din această imagine se numește ”vajra” și este o armă, o misterioasă mașină antică de tăiat munții, dar și un obiect de cult. Cea mai veche mențiune a ei, conform wikipedia, o regăsim în ”Rigveda”. În sanscrită acest cuvânt înseamnă și diamant. În plus, ”vajra” este un obiect ritualic care simbolizează atât proprietățile unui diamant (indestructibilitatea) dar și puterea unui fulger (forță irezistibilă). Nu degeaba i se mai spune și ”fulgerul zeilor”. Dar, prin forma ei particulară, ”vajra” este destul de diferită de tipul obișnuit de fulger, și este pe deplin explicabilă ca manifestare a axei lumii vizibile în timpul uneia dintre fazele sale cele mai complexe.
Fără îndoială, aici intervine factorul esențial, rolul cosmogonic, fulgerul fiind relativ modest în comparație cu puterea mitologică al acestei armei care a jucat un rol esențial în "crearea lumii." În limbajul vechi ea a fost concepută să supună balaurul și să pună bazele pentru formarea pământului. ”Vajra” (”dorje” în Tibet) este un instrument simbolic larg răspândit în India. Tradiția spune că de puterea ei beneficiază toți credincioșii din budism, jainism și hinduism. În literatura antică este descrisă drept o armă aparținând lui Indra, zeul furtunii. Legendele spun că Indra a folosit ”vajra” pentru a-i ucide pe păcătoși și pe ignoranți, provoca cutremure, mișca soarele, ridica oceanele și ascundea cerul.
.jpeg)
Internauții vorbesc despre un dispozitiv cu rezonanță electromagnetică. Dar și despre forța fulgerului, una dintre manifestările primare ale plasmei în ionosferă și atmosferă. Este deci interesant, prin urmare, de forța acestei ”vajra”, de fapt o armă antică care producea fulgere. Mai simplu: o descărcare energetică plasmatică despre care, în zilele noastre, s-a aflat întâmplător dintr-un banal experiment de laborator. Plasma se formează în timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru scurt timp. Diferențele mari de potențial între nori sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă. Atât Indra, cât și Zeus, se pare că au recurs la dispozitive similare (atomice, de nimicire în masă) pentru a-i învinge pe Typhon, pe Leviathan sau Yamm.
Literatura mitologică este plină de arme sacre utilizate în luptele dintre zei, demoni și dragoni. Din fericire știința acestor războaie s-a pierdut în negura timpului, dar urmele lor crâncene se văd, de exemplu, în deșertul Gobi. Celebrul Tesla în 1896 a creat propriul său generator de rezonanță (misteriosa bobină Tesla), care funcționează fără nici o mantră, creând o tensiune de mai multe milioane de volți, aruncând literalmente fulgere. Deci, este posibil ca Tesla să fi descoperit o parte din secretul ”vajra”, de fapt un oscilator de rezonanță cu o putere foarte mare. Forme similare de ”vajra” pot fi întâlnite în multe temple indiene, dimensiunea lor variind de la câțiva milimetri până la zeci de metri. India este o țară foarte veche. Tradiția sanscrită este extrem de bogată. Cele mai vechi texte din ”Vede” datează cam de cinci mii de ani. Sunt descrieri ale ”armelor zeilor” dar și ale unor ”care zburătoare”, adesea numite ”Vimana”.
.jpg)
Având în vedere mulțimea de interpretări diferite date până acum, nu trebuie uitat că aceste descrieri au fost citite, printr-o prismă subiectivă din generație în generație. Descrierile armelor și ale carelor zburătoare din ”Vede” sunt oare numai produsul pur al imaginației? În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-șilor, zeul războiului, zeul fulgerului și al furtunii, cel mai mare dintre războinici și cel mai puternic dintre toate ființele. Era apărătorul zeilor și al întregii omeniri împotriva forțelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleașca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusință și putere arma celestă, ”Vajra” (fulgerul). În luptă, Indra folosea de asemenea și arcul, un laț și un cârlig.
Printre altele, Marele Zeu avea puterea de a reînvia războinicii uciși în luptă. Un pasaj din Ramayana ne lămurește că pustiurile sunt rezultatul îngrozitoarelor distrugeri făcute de armele zeilor. Descrierea acestor arme se găsește în Mahabharata. Iată o traducere din sanscrită a unui pasaj misterios: ”Arma necunoscută este un fulger strălucitor, un mesager devastator al morții, care i-a transformat în cenușă pe toți cei din Vrishani şi Andhaka. Corpurile mistuite de foc erau de nerecunoscut. Supraviețuitorii şi-au pierdut părul şi unghiile. Obiectele din lut ars s-au spart fără motiv, păsările au devenii albe. Hrana a devenit în curând otrăvită. Fulgerul a coborât şi a devenit praf fin”.
Oare ceea ce descrie Mahabharata s-a întâmplat în urmă cu un număr necunoscut de milenii sau e imaginația unui poet antic: ”Era o dezlănțuire a elementelor. Soarele se mișca în cerc. Arsă de căldura soarelui, lumea se clătina în acest jăratic. Arși de foc, elefanții galopau nebunește în toate părțile… Apa a devenit clocotită, animalele au murit. Furia focului s-a abătut asupra copacilor pe rânduri întregi, ca un incendiu de pădure. Caii şi carele de luptă au ars de ai fi zis că e un incendiu. Mii de care au fost nimicite. Atunci s-a făcut o tăcere adâncă. Spectacolul era îngrozitor. Căldura teribilă mutilase cadavrele astfel încât le făcuse să-şi piardă orice urmă de aspect uman. Nici un om nu a văzut vreodată o armă atât de sinistră şi niciodată nu mai auzisem de o asemenea armă. Cerul a început să strige şi pământul a răspuns cu un urlet, un fulger şi-a aruncat lumina, un foc a răbufnit către cer, moartea a început să plouă. Infernul a dispărut, focul s-a stins. Ce fusese lovit de fulger se transformase în cenușă.”
Oare la ce au fost martori scribii antici: alte Hiroşima și Nagasaki? Sunt multe basoreliefuri antice în care zeii sau zeițele țin în mână un dispozitiv asemănător armei ”varja”. Amintim de ”Indra”, ”Zeus”, ”Ninurta”, ”Mitra”. Dar în general toții zeii asirieni, babilonieni, sumerieni, egipteni, indieni și chinezi. Cea mai cunoscuta legendă, de exemplu, care îl are în rol principal pe ”Ninurta” este aceea în care zeul scapă omenirea și zeii din negura haosului, situație cauzată de furarea tiarei stăpânului zeilor, Enlil. Textele vechi care au rezistat ca mărturii până azi ni-l prezintă pe Ninurta ca pe un războinic tânăr, brav și temerar.
Fără îndoială, aici intervine factorul esențial, rolul cosmogonic, fulgerul fiind relativ modest în comparație cu puterea mitologică al acestei armei care a jucat un rol esențial în "crearea lumii." În limbajul vechi ea a fost concepută să supună balaurul și să pună bazele pentru formarea pământului. ”Vajra” (”dorje” în Tibet) este un instrument simbolic larg răspândit în India. Tradiția spune că de puterea ei beneficiază toți credincioșii din budism, jainism și hinduism. În literatura antică este descrisă drept o armă aparținând lui Indra, zeul furtunii. Legendele spun că Indra a folosit ”vajra” pentru a-i ucide pe păcătoși și pe ignoranți, provoca cutremure, mișca soarele, ridica oceanele și ascundea cerul.
Internauții vorbesc despre un dispozitiv cu rezonanță electromagnetică. Dar și despre forța fulgerului, una dintre manifestările primare ale plasmei în ionosferă și atmosferă. Este deci interesant, prin urmare, de forța acestei ”vajra”, de fapt o armă antică care producea fulgere. Mai simplu: o descărcare energetică plasmatică despre care, în zilele noastre, s-a aflat întâmplător dintr-un banal experiment de laborator. Plasma se formează în timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru scurt timp. Diferențele mari de potențial între nori sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă. Atât Indra, cât și Zeus, se pare că au recurs la dispozitive similare (atomice, de nimicire în masă) pentru a-i învinge pe Typhon, pe Leviathan sau Yamm.
Literatura mitologică este plină de arme sacre utilizate în luptele dintre zei, demoni și dragoni. Din fericire știința acestor războaie s-a pierdut în negura timpului, dar urmele lor crâncene se văd, de exemplu, în deșertul Gobi. Celebrul Tesla în 1896 a creat propriul său generator de rezonanță (misteriosa bobină Tesla), care funcționează fără nici o mantră, creând o tensiune de mai multe milioane de volți, aruncând literalmente fulgere. Deci, este posibil ca Tesla să fi descoperit o parte din secretul ”vajra”, de fapt un oscilator de rezonanță cu o putere foarte mare. Forme similare de ”vajra” pot fi întâlnite în multe temple indiene, dimensiunea lor variind de la câțiva milimetri până la zeci de metri. India este o țară foarte veche. Tradiția sanscrită este extrem de bogată. Cele mai vechi texte din ”Vede” datează cam de cinci mii de ani. Sunt descrieri ale ”armelor zeilor” dar și ale unor ”care zburătoare”, adesea numite ”Vimana”.
Având în vedere mulțimea de interpretări diferite date până acum, nu trebuie uitat că aceste descrieri au fost citite, printr-o prismă subiectivă din generație în generație. Descrierile armelor și ale carelor zburătoare din ”Vede” sunt oare numai produsul pur al imaginației? În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-șilor, zeul războiului, zeul fulgerului și al furtunii, cel mai mare dintre războinici și cel mai puternic dintre toate ființele. Era apărătorul zeilor și al întregii omeniri împotriva forțelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleașca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusință și putere arma celestă, ”Vajra” (fulgerul). În luptă, Indra folosea de asemenea și arcul, un laț și un cârlig.
Printre altele, Marele Zeu avea puterea de a reînvia războinicii uciși în luptă. Un pasaj din Ramayana ne lămurește că pustiurile sunt rezultatul îngrozitoarelor distrugeri făcute de armele zeilor. Descrierea acestor arme se găsește în Mahabharata. Iată o traducere din sanscrită a unui pasaj misterios: ”Arma necunoscută este un fulger strălucitor, un mesager devastator al morții, care i-a transformat în cenușă pe toți cei din Vrishani şi Andhaka. Corpurile mistuite de foc erau de nerecunoscut. Supraviețuitorii şi-au pierdut părul şi unghiile. Obiectele din lut ars s-au spart fără motiv, păsările au devenii albe. Hrana a devenit în curând otrăvită. Fulgerul a coborât şi a devenit praf fin”.
Oare ceea ce descrie Mahabharata s-a întâmplat în urmă cu un număr necunoscut de milenii sau e imaginația unui poet antic: ”Era o dezlănțuire a elementelor. Soarele se mișca în cerc. Arsă de căldura soarelui, lumea se clătina în acest jăratic. Arși de foc, elefanții galopau nebunește în toate părțile… Apa a devenit clocotită, animalele au murit. Furia focului s-a abătut asupra copacilor pe rânduri întregi, ca un incendiu de pădure. Caii şi carele de luptă au ars de ai fi zis că e un incendiu. Mii de care au fost nimicite. Atunci s-a făcut o tăcere adâncă. Spectacolul era îngrozitor. Căldura teribilă mutilase cadavrele astfel încât le făcuse să-şi piardă orice urmă de aspect uman. Nici un om nu a văzut vreodată o armă atât de sinistră şi niciodată nu mai auzisem de o asemenea armă. Cerul a început să strige şi pământul a răspuns cu un urlet, un fulger şi-a aruncat lumina, un foc a răbufnit către cer, moartea a început să plouă. Infernul a dispărut, focul s-a stins. Ce fusese lovit de fulger se transformase în cenușă.”
Oare la ce au fost martori scribii antici: alte Hiroşima și Nagasaki? Sunt multe basoreliefuri antice în care zeii sau zeițele țin în mână un dispozitiv asemănător armei ”varja”. Amintim de ”Indra”, ”Zeus”, ”Ninurta”, ”Mitra”. Dar în general toții zeii asirieni, babilonieni, sumerieni, egipteni, indieni și chinezi. Cea mai cunoscuta legendă, de exemplu, care îl are în rol principal pe ”Ninurta” este aceea în care zeul scapă omenirea și zeii din negura haosului, situație cauzată de furarea tiarei stăpânului zeilor, Enlil. Textele vechi care au rezistat ca mărturii până azi ni-l prezintă pe Ninurta ca pe un războinic tânăr, brav și temerar.
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu