Este cea mai faimoasă carte antică de magie. Istoricii atribuie această lucrare regelui Solomon, mare maestru magician, despre care se spune că şi-a angajat legiunile de spirite să construiască ”Templul din Ierusalim”, supunându-le cu un celebru ”inel magic”. Legendele pomenesc despre un înger care a fost trimis de către Dumnezeu să-i aducă lui Solomon acest ”inel magic”, care-i conferea puterea asupra demonilor și îl ajuta în magie. Conform textului, ”Cheia lui Solomon” a fost scrisă în Evul Mediu de însuși enigmaticul Solomon, rege al Israelului timp de 40 de ani (971-931).
Povestea este redată în ”Testamentul lui Solomon”, o lucrare cu autor necunoscut, dar care este atribuită regelui Solomon. ”Testamentul lui Solomon” descrie modul în care regele evreu a construit templul cu ajutorul demonilor, controlați prin intermediul inelului magic care i-a fost încredințat de către Arhanghelul Mihail. Textul este scris ca un manual de auto-ajutor împotriva activităților demonice. Iată un fragment din celebra povestea demonică: ”Un băiat, care se bucură de favorurile lui Solomon, deși muncește cu tot sufletul la ridicarea templului, este chinuit noapte de noapte de un demon cumplit, înaripat, pe nume Ornias, care îi ia jumătate din tainul și din leafa cuvenite și îl lipsește de puteri.
Mișcat de nenorocirea tânărului, regele intră în templul încă neterminat și se roagă la Dumnezeu pentru izbăvirea meșterului. În chip de răspuns, Atotputernicul îi trimite prin mijlocirea arhanghelului Mihail un inel cu care Solomon îi va supune pe toți demonii din aer, de pe pământ și de sub pământ. A doua zi, suveranul îi împrumută inelul tânărului care îl prinde pe Ornias și îl aduce, după poruncă, în fața tronului regesc (”Testamentul lui Solomon”, prescurtat T.Sol. 1). Odată intrat în scenă, Ornias este supus unui interogatoriu amănunțit și, după ce i-o aduce lui Solomon pe căpetenia demonilor, Beelzebul, este condamnat să taie piatră pentru zidirea Templului (T.Sol. 2).
Întrevederea cu Beelzebul, care se leagă să-i aducă înaintea regelui pe toi semenii săi, are loc după același protocol, care se repetă în secțiunea cea mai consistentă a pseudoepigrafului, cea îndeobște numită „demonologică“ (T.Sol. 2-18). Înainte să fie puși la treabă, demonii sunt întrebați ce nume poartă, în ce astru locuiesc, care le sunt îndeletnicirile și ce înger îi răspunde. Cincizeci de demoni trec pe rând prin aceste cazne, iar aparițiile și depozițiile lor spectaculoase pot să-l smintească nu numai pe cel mai înțelept dintre regi, ci și pe exegetul cel mai vigilent. Beelzebul ajunge astfel sub comanda lui Solomon, care are acum o întreaga rasă de demoni care să-l ajute să construiască templul.
Beelzebul îi dezvăluie că el a fost cu mult timp în urmă cel mai mare înger din Rai. Şi i-a poruncit lui Beelzebul, care stătea înaintea regelui şi, după ce s-a așezat, a găsit de cuviință să-l întrebe: «De ce ești tu singur căpetenie a demonilor?» Iar el a zis: «Pentru că numai eu am mai rămas din îngerii căzuți din cer. Căci eu am fost un înger ceresc dintre cei dintâi, cel numit Beelzebul.» Construcția ”Templului” a durat mai bine de șapte ani în timp ce ”Palatul lui Solomon” a durat treisprezece ani. Cartea ”Cheile lui Solomon”, sau în cele mai multe cazuri ”Cheia lui Solomon”, prezintă pentagrama și instrucțiunile pentru invocarea demonilor, alături de sacrificiile care trebuie aduse.
Celebrul său inel, cu care putea supune vânturile, îngerii şi demonii este amintit în ”Talmud”, în care este descrisă pentru prima dată pentagrama. În „Testamentul lui Solomon”, o scriere apocrifă datată în primele secole ale creștinismului, se menționează într-adevăr că inelul său era decorat cu un ”Pentalpha”, un alt nume al pentagramei datorat faptului că aceasta are forma a cinci litere A unite la bază. Inelul regelui Solomon combină puterea cu frumusețea și simbolismul cu expresia figurativă. În cultura musulmană, pentagrama este un simbol al conexiunii dintre două lumi; reprezintă legătura între știință, frumusețe și metafizică, cu elemente ale medicinii și magiei, astronomiei si astrologiei, dar și simbolice interconectări între grădina plăcerilor și grădina Edenului, între cer și domurile arhitecturale, între cosmologia tradițională și religie.
Steaua cu cinci colțuri sau ”tetragramatonul” îl reprezintă pe ”Omul complet” înconjurat de cele cinci elemente: apa, lemn, foc, pământ și metal. Pentagrama cu colțul superior în sus servește pentru a-i pune pe fuga pe tenebroși. Cu raza superioara în jos și cele două colțuri inferioare în sus este îngerul căzut. Exista si o poziție care are puterea de a forma în planul astral simbolul omului autorealizat, dinaintea căreia fug îngroziți demonii. Lucrarea ”Cheia lui Solomon” este împărțită în două cărți. Prima carte - ”Marea Cheie a lui Solomon” (Cheia Majoră), conține conjurații şi invocații de chemare a spiritelor morților (de preferat în luptă) şi spiritelor din iad (nu se specifică dacă este vorba de demoni sau suflete pedepsite, dar este de înțeles, din scopul textului, că acele spirite sunt demoni) şi de protecție a celui care fac conjurații (numit exorcist în carte) de către aceștia şi împotriva unei încercări de posedare.
Partea a doua a cărții poartă denumirea de ”Cheia Mică a lui Solomon” (Cheia Minoră a lui Solomon) cunoscută altfel şi sub numele ”Legemeton - Clavicula Salomonis”. Ea ne învață în ce fel pot fi reduse ”Artele Magice” la un anumit obiectiv şi scop. Aici cititorul va găsi explicații detaliate despre operațiile magice, despre cum trebuie acestea pregătite, ce conjurații şi invocații se folosesc; care sunt Pecețile, Pantaclele, perioadele optime pentru desfășurarea artelor magice (zile, ore, lunaţii). Sunt expuse instrumentele artei magice: exorcismul spiritelor rebele şi nesupuse, cum se consacră (sfințesc) Elementele necesare acestei Arte, cum se face Cercul Magic. Din conținutul ”Legemetonului” cititorul va avea ocazia să cunoască în amănunt informații despre spiritele bune şi rele, Semnele şi Pecețile lor, Ordinele şi Ierarhiile din care fac parte, serviciile Spiritelor cu care a vorbit Solomon vreodată şi maniera de a le chema/conjura în formă vizibilă, conjurațiile, metodele de purificare/exorcizare pe care operatorul trebuie să le folosească în timpul operațiilor magice.
Sunt și blesteme pentru obligarea spiritelor care ezită să se supună. Cartea oferă detalii despre modul cum se prepară cerneala pentru desenarea simbolurilor magice necesare la experimentele pe care le va îndeplini magicianul, folosind sânge animal amestecat cu alte substanțe. Toate substanțele necesare pentru desenele magice şi amulete sunt detaliate, cât şi mijloacele de a le purifica şi prepara. Magicianul trebuie să se purifice înainte de a începe experimentul – şi aceste ritualuri sunt şi ele detaliate – cât şi hainele care trebuie folosite, culorile etc. Conform „Cheii lui Solomon”, animalele trebuie sacrificate ca ofrande către spiritele invocate, o condiție sine qua non, ceva obișnuit în cărțile medievale de magie neagră. Cartea conține instrucțiuni de practicare a necromanției, experimentelor de invizibilitate, de a dăuna altora etc. şi timpul zodiacal corespunzător fiecărui experiment.
Solomon a moștenit de la tatăl sau un regat imens care se întindea de la Eufrat până la granița cu Egiptul, peste care a avut o domnie faimoasă, prosperă și tihnită. A rămas proverbială înțelepciunea sa, fiind apreciat pentru construcția marelui ”Templu din Ierusalim” (Templul lui Dumnezeu - în care s-ar fi aflat ”Chivotul Legii”), și pentru că ar fi adus o perioadă de pace și prosperitate fără precedent în regat. Anticul rege este de asemenea cunoscut și drept cel mai poligam evreu din istorie. Legenda spune că ar fi avut 1000 de soții. Faima lui de rege înțelept și drept s-a răspândit curând și zeci de vizitatori veneau să-i aducă omagiul și să-i ceară sfatul. Cea mai faimoasa dintre vizite a fost cea a reginei din Sheba, care a venit cu alaiul ei, încărcată cu daruri. Voia să vadă cu proprii ochi înțelepciunea și bogăția despre care auzise atât de multe. A plecat impresionată de abundența ambelor.
O mare varietate de poezii și opere de înțelepciune îi sunt atribuite regelui, inclusiv ”Cântarea Cântărilor”, care a fost scrisă în tinerețea acestuia. „Cartea întâi a împăraților” relatează cum Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălțime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon, „care iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David” îi răspunde că, fiind „tânăr și neîncercat”, și-ar dori „o minte pricepută” pentru a putea împărați și judeca acest popor numeros (poporul evreu), deosebind binele de rău. Lui Dumnezeu îi place că tânărul rege n-a cerut pentru el, așa cum ar fi făcut-o alții, nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, și îi dă „o minte înțeleaptă și pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, și cum nu va avea nimeni după el. Cărțile istorice ale ”Vechiului Testament” arată că Dumnezeu a dat lui Solomon și foarte mare pricepere și cunoștințe multe ca nisipul mării.
Înțelepciunea sa întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea egiptenilor. Și Isus face referire la înțelepciunea și slava lui Solomon. De la el au rămas trei mii de pilde din care o parte (cca 800) alcătuiesc cartea biblică „Proverbele lui Solomon” și ”Ecleziastul”, pe care l-ea scris în ultimii lui ani de viață. Biblia are doi psalmi care-i poartă numele, psalmul 72 și 127. Cu toate acestea, Solomon, ,,târât de iubire”, se ,,alipește” de unele din cele șapte neamuri mai mari la număr și mai puternice decât cel israelit ,,neamuri interzise de Dumnezeu împăraților Israelului”: hitiți, ghirgasiți, amoriți, canaaniți, fereviți, heviți, iebusiți, iubind femei străine moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite. El are șapte sute de neveste și trei sute de amante. S-a căsătorit chiar și cu fiica regelui Egiptului, pentru a stabili relații bune și legături strânse între regatul său și vecinii săi.
.jpg)
Combinația dintre diplomația pe plan international si dezvoltarea internă a reușit sa creeze bogăție și siguranța fără precedent în Israel. Bogăția lui Solomon nu a fost egalată decât de înțelepciunea sa, faimoasa "înțelepciune a lui Solomon", care a fost subiectul a numeroase povești și legende. Referitor la înțelepciunea sa remarcabilă, o poveste antică vine să ne impresioneze și astăzi. Este vorba despre două mame ce pretindeau a fi mama aceluiași copil. Solomon, dându-și seama că adevărata mamă va fi cea mai îngrijorată în legătura cu bunăstarea copilului, a ordonat să se taie copilul în două, sub pretextul că va da fiecărei femei o jumătate. Deși una dintre femei era dispusă să accepte aceasta soluție, adevărata mama a țipat alarmată, preferând să renunțe cu totul la copil decât să îl vadă în suferință. Problema a fost astfel rezolvată și inteligența și dreptatea regelui au primit laudele meritate.
Nu putem să încheiem acest text fără a prezenta una dintre magiile celebre. Iată, spre exemplu, cum este redată în detaliu pregătirii oglinzii magice, în ”Claviculele lui Solomon”. Se ia o placă strălucitoare şi bine polizată din oţel, uşor concavă, şi se scrie deasupra, cu sânge de porumbel alb, bărbătuş, în cele patru colțuri ale oglinzii, numele de mai jos:
Povestea este redată în ”Testamentul lui Solomon”, o lucrare cu autor necunoscut, dar care este atribuită regelui Solomon. ”Testamentul lui Solomon” descrie modul în care regele evreu a construit templul cu ajutorul demonilor, controlați prin intermediul inelului magic care i-a fost încredințat de către Arhanghelul Mihail. Textul este scris ca un manual de auto-ajutor împotriva activităților demonice. Iată un fragment din celebra povestea demonică: ”Un băiat, care se bucură de favorurile lui Solomon, deși muncește cu tot sufletul la ridicarea templului, este chinuit noapte de noapte de un demon cumplit, înaripat, pe nume Ornias, care îi ia jumătate din tainul și din leafa cuvenite și îl lipsește de puteri.
Întrevederea cu Beelzebul, care se leagă să-i aducă înaintea regelui pe toi semenii săi, are loc după același protocol, care se repetă în secțiunea cea mai consistentă a pseudoepigrafului, cea îndeobște numită „demonologică“ (T.Sol. 2-18). Înainte să fie puși la treabă, demonii sunt întrebați ce nume poartă, în ce astru locuiesc, care le sunt îndeletnicirile și ce înger îi răspunde. Cincizeci de demoni trec pe rând prin aceste cazne, iar aparițiile și depozițiile lor spectaculoase pot să-l smintească nu numai pe cel mai înțelept dintre regi, ci și pe exegetul cel mai vigilent. Beelzebul ajunge astfel sub comanda lui Solomon, care are acum o întreaga rasă de demoni care să-l ajute să construiască templul.
Beelzebul îi dezvăluie că el a fost cu mult timp în urmă cel mai mare înger din Rai. Şi i-a poruncit lui Beelzebul, care stătea înaintea regelui şi, după ce s-a așezat, a găsit de cuviință să-l întrebe: «De ce ești tu singur căpetenie a demonilor?» Iar el a zis: «Pentru că numai eu am mai rămas din îngerii căzuți din cer. Căci eu am fost un înger ceresc dintre cei dintâi, cel numit Beelzebul.» Construcția ”Templului” a durat mai bine de șapte ani în timp ce ”Palatul lui Solomon” a durat treisprezece ani. Cartea ”Cheile lui Solomon”, sau în cele mai multe cazuri ”Cheia lui Solomon”, prezintă pentagrama și instrucțiunile pentru invocarea demonilor, alături de sacrificiile care trebuie aduse.
Celebrul său inel, cu care putea supune vânturile, îngerii şi demonii este amintit în ”Talmud”, în care este descrisă pentru prima dată pentagrama. În „Testamentul lui Solomon”, o scriere apocrifă datată în primele secole ale creștinismului, se menționează într-adevăr că inelul său era decorat cu un ”Pentalpha”, un alt nume al pentagramei datorat faptului că aceasta are forma a cinci litere A unite la bază. Inelul regelui Solomon combină puterea cu frumusețea și simbolismul cu expresia figurativă. În cultura musulmană, pentagrama este un simbol al conexiunii dintre două lumi; reprezintă legătura între știință, frumusețe și metafizică, cu elemente ale medicinii și magiei, astronomiei si astrologiei, dar și simbolice interconectări între grădina plăcerilor și grădina Edenului, între cer și domurile arhitecturale, între cosmologia tradițională și religie.
Steaua cu cinci colțuri sau ”tetragramatonul” îl reprezintă pe ”Omul complet” înconjurat de cele cinci elemente: apa, lemn, foc, pământ și metal. Pentagrama cu colțul superior în sus servește pentru a-i pune pe fuga pe tenebroși. Cu raza superioara în jos și cele două colțuri inferioare în sus este îngerul căzut. Exista si o poziție care are puterea de a forma în planul astral simbolul omului autorealizat, dinaintea căreia fug îngroziți demonii. Lucrarea ”Cheia lui Solomon” este împărțită în două cărți. Prima carte - ”Marea Cheie a lui Solomon” (Cheia Majoră), conține conjurații şi invocații de chemare a spiritelor morților (de preferat în luptă) şi spiritelor din iad (nu se specifică dacă este vorba de demoni sau suflete pedepsite, dar este de înțeles, din scopul textului, că acele spirite sunt demoni) şi de protecție a celui care fac conjurații (numit exorcist în carte) de către aceștia şi împotriva unei încercări de posedare.
Sunt și blesteme pentru obligarea spiritelor care ezită să se supună. Cartea oferă detalii despre modul cum se prepară cerneala pentru desenarea simbolurilor magice necesare la experimentele pe care le va îndeplini magicianul, folosind sânge animal amestecat cu alte substanțe. Toate substanțele necesare pentru desenele magice şi amulete sunt detaliate, cât şi mijloacele de a le purifica şi prepara. Magicianul trebuie să se purifice înainte de a începe experimentul – şi aceste ritualuri sunt şi ele detaliate – cât şi hainele care trebuie folosite, culorile etc. Conform „Cheii lui Solomon”, animalele trebuie sacrificate ca ofrande către spiritele invocate, o condiție sine qua non, ceva obișnuit în cărțile medievale de magie neagră. Cartea conține instrucțiuni de practicare a necromanției, experimentelor de invizibilitate, de a dăuna altora etc. şi timpul zodiacal corespunzător fiecărui experiment.
Solomon a moștenit de la tatăl sau un regat imens care se întindea de la Eufrat până la granița cu Egiptul, peste care a avut o domnie faimoasă, prosperă și tihnită. A rămas proverbială înțelepciunea sa, fiind apreciat pentru construcția marelui ”Templu din Ierusalim” (Templul lui Dumnezeu - în care s-ar fi aflat ”Chivotul Legii”), și pentru că ar fi adus o perioadă de pace și prosperitate fără precedent în regat. Anticul rege este de asemenea cunoscut și drept cel mai poligam evreu din istorie. Legenda spune că ar fi avut 1000 de soții. Faima lui de rege înțelept și drept s-a răspândit curând și zeci de vizitatori veneau să-i aducă omagiul și să-i ceară sfatul. Cea mai faimoasa dintre vizite a fost cea a reginei din Sheba, care a venit cu alaiul ei, încărcată cu daruri. Voia să vadă cu proprii ochi înțelepciunea și bogăția despre care auzise atât de multe. A plecat impresionată de abundența ambelor.
O mare varietate de poezii și opere de înțelepciune îi sunt atribuite regelui, inclusiv ”Cântarea Cântărilor”, care a fost scrisă în tinerețea acestuia. „Cartea întâi a împăraților” relatează cum Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălțime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon, „care iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David” îi răspunde că, fiind „tânăr și neîncercat”, și-ar dori „o minte pricepută” pentru a putea împărați și judeca acest popor numeros (poporul evreu), deosebind binele de rău. Lui Dumnezeu îi place că tânărul rege n-a cerut pentru el, așa cum ar fi făcut-o alții, nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, și îi dă „o minte înțeleaptă și pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, și cum nu va avea nimeni după el. Cărțile istorice ale ”Vechiului Testament” arată că Dumnezeu a dat lui Solomon și foarte mare pricepere și cunoștințe multe ca nisipul mării.
Înțelepciunea sa întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea egiptenilor. Și Isus face referire la înțelepciunea și slava lui Solomon. De la el au rămas trei mii de pilde din care o parte (cca 800) alcătuiesc cartea biblică „Proverbele lui Solomon” și ”Ecleziastul”, pe care l-ea scris în ultimii lui ani de viață. Biblia are doi psalmi care-i poartă numele, psalmul 72 și 127. Cu toate acestea, Solomon, ,,târât de iubire”, se ,,alipește” de unele din cele șapte neamuri mai mari la număr și mai puternice decât cel israelit ,,neamuri interzise de Dumnezeu împăraților Israelului”: hitiți, ghirgasiți, amoriți, canaaniți, fereviți, heviți, iebusiți, iubind femei străine moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite. El are șapte sute de neveste și trei sute de amante. S-a căsătorit chiar și cu fiica regelui Egiptului, pentru a stabili relații bune și legături strânse între regatul său și vecinii săi.
Combinația dintre diplomația pe plan international si dezvoltarea internă a reușit sa creeze bogăție și siguranța fără precedent în Israel. Bogăția lui Solomon nu a fost egalată decât de înțelepciunea sa, faimoasa "înțelepciune a lui Solomon", care a fost subiectul a numeroase povești și legende. Referitor la înțelepciunea sa remarcabilă, o poveste antică vine să ne impresioneze și astăzi. Este vorba despre două mame ce pretindeau a fi mama aceluiași copil. Solomon, dându-și seama că adevărata mamă va fi cea mai îngrijorată în legătura cu bunăstarea copilului, a ordonat să se taie copilul în două, sub pretextul că va da fiecărei femei o jumătate. Deși una dintre femei era dispusă să accepte aceasta soluție, adevărata mama a țipat alarmată, preferând să renunțe cu totul la copil decât să îl vadă în suferință. Problema a fost astfel rezolvată și inteligența și dreptatea regelui au primit laudele meritate.
Nu putem să încheiem acest text fără a prezenta una dintre magiile celebre. Iată, spre exemplu, cum este redată în detaliu pregătirii oglinzii magice, în ”Claviculele lui Solomon”. Se ia o placă strălucitoare şi bine polizată din oţel, uşor concavă, şi se scrie deasupra, cu sânge de porumbel alb, bărbătuş, în cele patru colțuri ale oglinzii, numele de mai jos:
IEHOVAH ELOHIM
METATRON ADONAY
La terminarea acestor operațiuni placa se pune într-o pânză nouă, albă, foarte curată. Când apare luna nouă, în prima oră după apusul soarelui, apropiați-vă de fereastră, priviți cerul şi rostiți cu credință: ,,O etern! O rege etern! Dumnezeule inexprimabil, ce ai creat toate lucrurile pentru iubirea de mine, şi printr-o judecată ocultă, pentru sănătatea omului, privește-mă... (prenumele tău de trei ori) ... sunt robul Tău, foarte nedemn, şi ia în seamă intenția mea curată. Binevoiește să trimiți pe îngerul Tău Anael pe această oglindă, care să cheme, să comande şi să ordone compagnonilor săi şi a celor pe care i-ai făcut, Atotputernice, care ai fost şi care vei fi etern, că în numele Tău ei judecă şi acționează în drept, pentru a mă învăța ceea ce eu le voi cere”.
După aceasta aruncați pe cărbunii aprinși tămâia convențională, care este șofranul oriental, şi în timp ce aruncați, rostiți: ,,Şi odată cu aceasta, ceea ce răspândesc în fața Ta, o Dumnezeule, care ești trei într-unul, binecuvântat şi în cea mai sublimă elevație a Ta, care ești deasupra serafimilor şi heruvimilor, şi care vei judeca secolele prin foc, satisfă-mi dorința mea!” Se parfumează oglinda cu fumul şi mirosul de șofran, așezând-o pe cădelnița (sobiță) de pământ ars sau din fontă, pentru a se impregna, ținând-o în mâna dreaptă şi rostind de trei ori cu voce tare cuvântarea de mai înainte etc. etc.
Manuscrisul ebraic, "Regina Sheba și fiul ei , Menyelek" (vechime – 1000 î.Hr., tradus de Wallis Budge), conține următoarea referință: "Casa regelui Solomon era iluminată noaptea precum ziua , deoarece în înțelepciunea sa, el a făcut perle strălucitoare care se asemănau cu soarele, luna și stelele, în acoperișul casei sale." Urmând tradiția cabalistică, în Franța, o societate secretă păstra astfel de secrete ale electricității. Unul dintre obiectele lor era descris ca "o lampă orbitoare care se aprindea singură" (fără fitil sau ulei). Un rabbi cu numele de Jechiele, atunci când era deranjat de vizitatorii nepoftiți, apăsa un buton care trimitea un curent electric în ”bătătorul” de fier de pe ușa lui, electrocutându-i. (Eliphas Levi, Istoria Magiei)
După aceasta aruncați pe cărbunii aprinși tămâia convențională, care este șofranul oriental, şi în timp ce aruncați, rostiți: ,,Şi odată cu aceasta, ceea ce răspândesc în fața Ta, o Dumnezeule, care ești trei într-unul, binecuvântat şi în cea mai sublimă elevație a Ta, care ești deasupra serafimilor şi heruvimilor, şi care vei judeca secolele prin foc, satisfă-mi dorința mea!” Se parfumează oglinda cu fumul şi mirosul de șofran, așezând-o pe cădelnița (sobiță) de pământ ars sau din fontă, pentru a se impregna, ținând-o în mâna dreaptă şi rostind de trei ori cu voce tare cuvântarea de mai înainte etc. etc.
Manuscrisul ebraic, "Regina Sheba și fiul ei , Menyelek" (vechime – 1000 î.Hr., tradus de Wallis Budge), conține următoarea referință: "Casa regelui Solomon era iluminată noaptea precum ziua , deoarece în înțelepciunea sa, el a făcut perle strălucitoare care se asemănau cu soarele, luna și stelele, în acoperișul casei sale." Urmând tradiția cabalistică, în Franța, o societate secretă păstra astfel de secrete ale electricității. Unul dintre obiectele lor era descris ca "o lampă orbitoare care se aprindea singură" (fără fitil sau ulei). Un rabbi cu numele de Jechiele, atunci când era deranjat de vizitatorii nepoftiți, apăsa un buton care trimitea un curent electric în ”bătătorul” de fier de pe ușa lui, electrocutându-i. (Eliphas Levi, Istoria Magiei)
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu