Această poveste a început și a făcut multă vâlvă prin 1960. În acea vreme, pentru prima dată în fața lumii, a fost expus cadavrul unei creaturi păroase, ciudate, vânată de un localnic. Avea o înălțime de 180 cm și a fost numită "Omul Înghețat din Minnesota" (Minnesota Iceman). Parte dintre jurnaliști au poreclit-o, în mod neinspirat, "Bozo" după numele unui clovn din timpurile respective. Creatura a fost înghețată într-un sicriu frigorific și apoi întregul bloc de gheață a fost scos în spectacolele de la marginea drumului ori în târgurile din SUA și Canada.
Se povestea că înainte de a ajunge atracție pentru spectacol ”Minnesota Iceman” a fost înghețat în urmă cu mii de ani. Organismul misterios a fost descoperit conservat într-o bucată de gheață în strâmtoarea Bering. Alte zvonuri indicau că specimenul a fost cumpărat din Hong Kong. În scurtă vreme a devenit un fenomen național și mulți s-au grăbit la marea înghesuială să prindă o bucățica de ”om” uitată de timp. Parte dintre cercetători se întrebau dacă nu cumva acea creatură este marea verigă evolutivă lipsă dintre om și maimuță sau, de ce nu, o altă conspirație a guvernului. Tot acest spectacol avea loc într-un cort înalt de șase metri unde trona, pe o masă, acel bizar cub de gheață în transparența căruia se vedeau mâini și labe păroase și un cap enorm cu caracteristici faciale izbitor de asemănătoare cu cele ale unui om. Atras de marea enigmă, până la urmă și FBI-ul a pus ochii pe acel specimen.
Ancheta a fost demarată de Ivan Sanderson și omul de știință belgian Bernard Heuvelmans. Se pare că unele ”fapte” au fost scoase la lumină. Pentru început, Heuvelmans a scris o lucrare cu privire la caz pentru ”Buletinul Institutului Regal de Științe Naturale” din Belgia, cu câteva luni înainte ca taina "Iceman" să devină complet publică. El a numit teza "Notă preliminară pentru un specimen conservat în gheață, viața necunoscută a unui hominid". Bernard Heuvelmans a descris că degetele de la mâini și de la picioare erau foarte puternice și mari iar brațele foarte lungi. Din cercetări cei doi criptozoologi au mai stabilit că făptura a fost împușcată prima dată în piept. Creatura se pare că ar fi ridicat o mână în semn de apărare, dar un al doilea glonț i-a străpuns brațul drept apoi ochiul stâng și a ieșit prin partea din spate a craniului.
Imensul ”sicriu de gheață” a fost expus prin carnavaluri și târguri timp de doi ani, vreme în care mii de oameni au plătit câte douăzeci și cinci sau treizci și cinci de cenți pentru vizualizare, l-au admirat cu emoție și teamă, dar nimeni nu a pus la îndoială natura lui. În decembrie 1968, Heuvelmans a fost invitat, împreuna cu Ivan T. Sanderson, de către stăpânul creaturii, Franz Hansen, la o fermă din apropiere localității Winona, Minnesota, pentru a studia îndeaproape creatura. Hansen a mai declarat că specimenul nu-i aparținea. Adevăratul proprietar era fapt un milionar californian, care a dorit să ramână anonim și care i l-a împrumutat pentru expunerea lui prin bâlciuri. După o ultimă expoziție în 1970, Frank a închis “monstrul” într-un frigider uriaș secret și din acel moment nu s-a mai auzit nimic despre ”Minnesota Iceman”. A luat această măsură preventivă deoarece autoritățile americane demaraseră o anchetă în această direcție.
Anchetatorii au pus întrebări despre originea creaturii dar Hansen a refuzat să răspundă. Apoi, și mai curios, când a demarat ancheta oficială, a apărut și adevăratul proprietar care a venit la Minnesota, și a urcat ”sicriul de gheață” într-un camion frigorific. El a lăsat în urmă un fel de copie din ceară a creaturii. În lipsa jucăriei înghețate lumea l-a luat din nou la întrebări pe Frank. Dar el a refuzat să explice de ce l-a arătat lumii doar o perioadă scurtă de timp și de ce l-a ținut ascuns atât de mult timp. Frank Hansen a murit prin 1990 iar misteriosul “Minnesota Iceman” a rămas în proprietatea familiei lui. Teoreticienii conspirației au declarat că de fapt ”Minnesota Iceman” a fost confiscat de către FBI pentru a investiga rănile provocate de gloanțe. Dar J. Edgar Hoover a dezmințit știrea, susținând că ”făptura nu este de origine umană și împușcarea ei nu reprezintă o încălcare a legii”.
După câtva timp însă Franz Hansen a re-început să-și prezinte creatura, dar de data aceasta a declarat oficial ca este vorba de un fals, mai exact o copie a originalului. Chiar și cei doi cercetători de la FBI au confirmat spunând că specimenul văzut de ei arată cu totul altfel și nu putea fi un original. Cei doi experți au mai declarat că au putut simți și un miros vag de putreziciune emanat de fisurile blocului de gheață. Mai ales atunci când au mișcat din greșeală capacul de sticlă cu care blocul de gheață era acoperit. Povestea a devenit și mai puțin credibilă atunci când s-a dezvăluit că în 1967 Howard Ball și fiul sau Kenneth, creatori de figuri pentru Disney Land, au făcut pentru Hansen o figură bizară din din latex. Aceștia au creat modelul după o concepție artistică a omului din Cro-Magnon, cu craniul spart și cu un ochi scos din orbită. Văduva lui Howard Ball, Helen, a declarat că omul care a comandat lucrarea intenționa să-i așeze corpul într-un bloc de gheață.
Hansen a admis că a comandat un astfel de corp, care să semene cu un preistoric, dar nu l-a folosit niciodată. Mai târziu Ivan T. Sanderson a descoperit trei companii care au creat astfel de modele pentru Hansen. În 1970 un ziar numit ”National Bulletin” a publicat un articol șocant: "Am fost răpită de către omul zăpezii". S-a scris că o anume Helen Westring a declarat că în timp culegea ciuperci în pădurile din apropiere de Bemidji, Minnesota, a fost răpită și violată de o uriașă creatură păroasă. ”În timpul violului am reușit să înșfac pușca și să trimit un glonț în ochiul stâng al creaturii, spărgând astfel partea dorsală a craniului, ucigând-o. Apoi am părăsit locul lăsând cadavrul acolo”. E o mare contradicție deoarece Hansen a declarat că ar fi ucis creatura în 1960. ”Omul din cubul de gheață” a mai făcut un tur în perioada 1980-1981, când a mai fost expus în diferite târguri.
Cercetătorul Sanderson și-a susținut părerea, până la moartea sa în 1973, că prima dată a văzut un original și nu un fals, iar Bernard Heuvelmans a rămas toată viața cu părerea că făptura a fost un ”neanderthal contemporan”. A fost de părere că probabil a fost împușcat în războiul din Vietnam, unde au fost semnalate astfel de creaturi (vezi articolul despre Nguoi Rueng) și a fost transportat în America într-un sac (așa numiții body-bags). Oricum, originalul nu a mai ieșit la iveală. Întrebarea însă a rămas dacă bizarul ”Bigfoot” sau ”Omul Zăpezii” a fost tot un fals sau... poate una din cele mai mari descoperiri ale zoologiei actuale. Din păcate, probabil că nu se va ști niciodată cu siguranță ce mecanisme au acționat în spatele acestui ”bigfoot”, dar e poveste frumoasă. După o sumară evaluare a lui ”Iceman”, specialiști din cadrul institutului ”Smithsonian” au fost convinși că Hansen a schimbat creatura cu un manechin: "suntem convinși că aveam de-aface pur și simplu cu o piesă de expoziție de carnaval fabricată din latex și păr de trei centimetri".
Dar iată că, după aproximativ cinci decenii de mister, “monstrul” de 180 de centimetri a ieșit din nou la lumină, notează Huffington Post. Despre el nu a mai vorbit nimeni și nu s-a mai scris nimic de multă, multă vreme. Meritul re-aducerii la lumină a creaturii îi aparține lui Steve Busti, proprietarul ”Muzeului Ciudățeniilor”, din Austin, Texas. El l-a căutat pe ”Minnesota Iceman” vreme de doi ani. L-a re-găsit și vrea să-l arate lumii ceea ce a prezentat prima dată Frank Hansen. Steve Busti a cumpărat “ciudățenia înghețată” de la o familie, care îl deținea, din Minnesota. Țelul lui Steve este de a reînvia legenda “Omului de Gheață din Minnesota”. El va expune figura înghețată în ”Muzeul Ciudățeniilor” începând cu jumătatea anului 2013. Interesant este și modul în care Busti a pus mâna pe “monstru”. Ciudatul coleționar a aflat câteva ceva despre istoria misterioasă din spatele acestei creaturi. Conform familiei lui Hansen, Frank l-a împușcat în cap pe acest uriaș, și, în căzătură, și-a rupt mâna.
Frank nu mai văzuse o astfel de creatură și a decis s-o congeleze. Deși s-a speculat că “Minnesota Iceman” ar fi fost vânat în Siberia, familia lui Hansen a spus cș de fapt a fost împușcat în Wisconsin. ”Poate că nu-i adevărat, dar s-a croșetat o legendă interesantă în jurul monstrului. Probabil că nu se va afla niciodată despre proveniența lui. Este o achiziție importantă pentru muzeu, iar oamenii vor veni cu mare interes să îl vadă. În «Muzeului Ciudățeniilor» poți să te întâlnești cu mumii reale, ciudățenii de ceară, monștri din filme clasice ori șopârle uriașe. Aceste creaturi se manifestă într-un spectacol live pe o scenă a monștrilor unde evoluează mulți magicieni și înghițitori săbii” a declarat Steve Busti.
Ancheta a fost demarată de Ivan Sanderson și omul de știință belgian Bernard Heuvelmans. Se pare că unele ”fapte” au fost scoase la lumină. Pentru început, Heuvelmans a scris o lucrare cu privire la caz pentru ”Buletinul Institutului Regal de Științe Naturale” din Belgia, cu câteva luni înainte ca taina "Iceman" să devină complet publică. El a numit teza "Notă preliminară pentru un specimen conservat în gheață, viața necunoscută a unui hominid". Bernard Heuvelmans a descris că degetele de la mâini și de la picioare erau foarte puternice și mari iar brațele foarte lungi. Din cercetări cei doi criptozoologi au mai stabilit că făptura a fost împușcată prima dată în piept. Creatura se pare că ar fi ridicat o mână în semn de apărare, dar un al doilea glonț i-a străpuns brațul drept apoi ochiul stâng și a ieșit prin partea din spate a craniului.
Imensul ”sicriu de gheață” a fost expus prin carnavaluri și târguri timp de doi ani, vreme în care mii de oameni au plătit câte douăzeci și cinci sau treizci și cinci de cenți pentru vizualizare, l-au admirat cu emoție și teamă, dar nimeni nu a pus la îndoială natura lui. În decembrie 1968, Heuvelmans a fost invitat, împreuna cu Ivan T. Sanderson, de către stăpânul creaturii, Franz Hansen, la o fermă din apropiere localității Winona, Minnesota, pentru a studia îndeaproape creatura. Hansen a mai declarat că specimenul nu-i aparținea. Adevăratul proprietar era fapt un milionar californian, care a dorit să ramână anonim și care i l-a împrumutat pentru expunerea lui prin bâlciuri. După o ultimă expoziție în 1970, Frank a închis “monstrul” într-un frigider uriaș secret și din acel moment nu s-a mai auzit nimic despre ”Minnesota Iceman”. A luat această măsură preventivă deoarece autoritățile americane demaraseră o anchetă în această direcție.
Anchetatorii au pus întrebări despre originea creaturii dar Hansen a refuzat să răspundă. Apoi, și mai curios, când a demarat ancheta oficială, a apărut și adevăratul proprietar care a venit la Minnesota, și a urcat ”sicriul de gheață” într-un camion frigorific. El a lăsat în urmă un fel de copie din ceară a creaturii. În lipsa jucăriei înghețate lumea l-a luat din nou la întrebări pe Frank. Dar el a refuzat să explice de ce l-a arătat lumii doar o perioadă scurtă de timp și de ce l-a ținut ascuns atât de mult timp. Frank Hansen a murit prin 1990 iar misteriosul “Minnesota Iceman” a rămas în proprietatea familiei lui. Teoreticienii conspirației au declarat că de fapt ”Minnesota Iceman” a fost confiscat de către FBI pentru a investiga rănile provocate de gloanțe. Dar J. Edgar Hoover a dezmințit știrea, susținând că ”făptura nu este de origine umană și împușcarea ei nu reprezintă o încălcare a legii”.
După câtva timp însă Franz Hansen a re-început să-și prezinte creatura, dar de data aceasta a declarat oficial ca este vorba de un fals, mai exact o copie a originalului. Chiar și cei doi cercetători de la FBI au confirmat spunând că specimenul văzut de ei arată cu totul altfel și nu putea fi un original. Cei doi experți au mai declarat că au putut simți și un miros vag de putreziciune emanat de fisurile blocului de gheață. Mai ales atunci când au mișcat din greșeală capacul de sticlă cu care blocul de gheață era acoperit. Povestea a devenit și mai puțin credibilă atunci când s-a dezvăluit că în 1967 Howard Ball și fiul sau Kenneth, creatori de figuri pentru Disney Land, au făcut pentru Hansen o figură bizară din din latex. Aceștia au creat modelul după o concepție artistică a omului din Cro-Magnon, cu craniul spart și cu un ochi scos din orbită. Văduva lui Howard Ball, Helen, a declarat că omul care a comandat lucrarea intenționa să-i așeze corpul într-un bloc de gheață.
Hansen a admis că a comandat un astfel de corp, care să semene cu un preistoric, dar nu l-a folosit niciodată. Mai târziu Ivan T. Sanderson a descoperit trei companii care au creat astfel de modele pentru Hansen. În 1970 un ziar numit ”National Bulletin” a publicat un articol șocant: "Am fost răpită de către omul zăpezii". S-a scris că o anume Helen Westring a declarat că în timp culegea ciuperci în pădurile din apropiere de Bemidji, Minnesota, a fost răpită și violată de o uriașă creatură păroasă. ”În timpul violului am reușit să înșfac pușca și să trimit un glonț în ochiul stâng al creaturii, spărgând astfel partea dorsală a craniului, ucigând-o. Apoi am părăsit locul lăsând cadavrul acolo”. E o mare contradicție deoarece Hansen a declarat că ar fi ucis creatura în 1960. ”Omul din cubul de gheață” a mai făcut un tur în perioada 1980-1981, când a mai fost expus în diferite târguri.
Cercetătorul Sanderson și-a susținut părerea, până la moartea sa în 1973, că prima dată a văzut un original și nu un fals, iar Bernard Heuvelmans a rămas toată viața cu părerea că făptura a fost un ”neanderthal contemporan”. A fost de părere că probabil a fost împușcat în războiul din Vietnam, unde au fost semnalate astfel de creaturi (vezi articolul despre Nguoi Rueng) și a fost transportat în America într-un sac (așa numiții body-bags). Oricum, originalul nu a mai ieșit la iveală. Întrebarea însă a rămas dacă bizarul ”Bigfoot” sau ”Omul Zăpezii” a fost tot un fals sau... poate una din cele mai mari descoperiri ale zoologiei actuale. Din păcate, probabil că nu se va ști niciodată cu siguranță ce mecanisme au acționat în spatele acestui ”bigfoot”, dar e poveste frumoasă. După o sumară evaluare a lui ”Iceman”, specialiști din cadrul institutului ”Smithsonian” au fost convinși că Hansen a schimbat creatura cu un manechin: "suntem convinși că aveam de-aface pur și simplu cu o piesă de expoziție de carnaval fabricată din latex și păr de trei centimetri".
Frank nu mai văzuse o astfel de creatură și a decis s-o congeleze. Deși s-a speculat că “Minnesota Iceman” ar fi fost vânat în Siberia, familia lui Hansen a spus cș de fapt a fost împușcat în Wisconsin. ”Poate că nu-i adevărat, dar s-a croșetat o legendă interesantă în jurul monstrului. Probabil că nu se va afla niciodată despre proveniența lui. Este o achiziție importantă pentru muzeu, iar oamenii vor veni cu mare interes să îl vadă. În «Muzeului Ciudățeniilor» poți să te întâlnești cu mumii reale, ciudățenii de ceară, monștri din filme clasice ori șopârle uriașe. Aceste creaturi se manifestă într-un spectacol live pe o scenă a monștrilor unde evoluează mulți magicieni și înghițitori săbii” a declarat Steve Busti.
Video » The Minnesota Iceman
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu