În biblie au fost numiți ”Nephilim” – un cuvânt ebraic, derivat al verbului ”nafal”, care înseamnă a cădea. În consecință ”nephilim” (sau uriașii) sunt cei "căzuți" sau "decăzuți", cei ”degenerați". Deși s-a crezut inițial că ”nefhilim”-ii au murit în timpul potopului, aceștia au reapărut după potop sub numele de ”anakiti”, ”emiti” și ”refaiti”. În mitologia greacă au fost cunoscuți sub numele de ”Gigantes” sau ”Copiii Gaiei” și erau în conflicte permanente cu zeii Olimpului. Giganții greciei au fost înfrânți într-un război nimicitor, unii dintre ei rămânând ascunși în adâncurile pământului de unde mai provoacă încă necazuri oamenilor prin erupțiile vulcanilor și cutremure.
S-au făcut multe speculații pe seama uriașilor. Ba sunt de proveniență extraterestră, ba un soi hibrid între oameni și extratereștri, ba nu ar fi existat deloc și că ar fi fost doar mituri. Din când în când, de-a lungul vremurilor, arheologii au adus la lumină câte un semn misterios care să ateste că uriașii au existat cu adevărat.
O ultimă dovadă că giganţii s-au aflat pe Pământ stă într-un deget mumificat. El are o lungime de 38 de centimetri, iar dacă ar fi aparținut unui om, acesta ar fi avut probabil aproximativ 4,8-5.00 metri înălțime. Din păcate, această dovadă bizară nu e palpabilă ci poate fi admirată doar în imagini. Le aveți la dispoziție pe cele inserate în acest articol. Informația a fost lansată, în exclusivitate, la începutul lunii martie 2012, de către cotidianul german ”Bild”.
Fotografiile au fost realizate în Egipt de către un anume Gregor Sporri, în anul 1988. Cotidianul spune că ”Doar câţiva oameni au avut acces la aceste fotografii, care au fost luate în anul 1988 în ţara faraonilor şi piramidelor. În ultima zi a cercetării sale private, Gregor Sporri se întâlni cu un bătrân aparţinând unei vechi dinastii de jefuitori de morminte. Ocupatia de jefuitori de morminte este frecvent întâlnită în rândul populației sărace din Egipt.
O ultimă dovadă că giganţii s-au aflat pe Pământ stă într-un deget mumificat. El are o lungime de 38 de centimetri, iar dacă ar fi aparținut unui om, acesta ar fi avut probabil aproximativ 4,8-5.00 metri înălțime. Din păcate, această dovadă bizară nu e palpabilă ci poate fi admirată doar în imagini. Le aveți la dispoziție pe cele inserate în acest articol. Informația a fost lansată, în exclusivitate, la începutul lunii martie 2012, de către cotidianul german ”Bild”.
Fotografiile au fost realizate în Egipt de către un anume Gregor Sporri, în anul 1988. Cotidianul spune că ”Doar câţiva oameni au avut acces la aceste fotografii, care au fost luate în anul 1988 în ţara faraonilor şi piramidelor. În ultima zi a cercetării sale private, Gregor Sporri se întâlni cu un bătrân aparţinând unei vechi dinastii de jefuitori de morminte. Ocupatia de jefuitori de morminte este frecvent întâlnită în rândul populației sărace din Egipt.
Întâlnirea avu loc într-o fermă situată la 100 de km nord-est de Cairo. Contra a 300 de dolari, lui i s-a permis să vadă o comoară de nepreţuit a familiei de jefuitori de morminte: degetul unui om gigant. Sub nicio forma nu a acceptat să vândă artefactul, afirmând că este o relicvă foarte importantă pentru familia lui. Cercetătorul l-a mai căutat pe egiptean și în anul 2009, dar din păcate nu l-a mai găsit.” Câțiva oamenii de știință, după ce au analizat fotografiile, au afirmat că degetul nu poate aparține unui om, dar nici nu au venit cu vreo explicație.
Giganții în Biblie
Geneza 6.1-4: Iar după ce au început a se înmulți oamenii pe pământ și li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!" În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriași, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sunt vestiții viteji din vechime.
.
Numeri 13.33-34: Și au împrăștiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: "Pământul pe care l-am străbătut noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el și tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari. Acolo am văzut noi și uriași, pe fiii lui Enac, din neamul uriașilor; și nouă ni se părea că suntem față de ei ca niște lăcuste și tot așa le păream și noi lor".
Cartea lui Enoh: Pe când copii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, sa făcut că fiicele lor s-au născut graţioase şi frumoase. Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor și să avem copii cu ele. Atunci, Samyaza, şeful lor a zis: "Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să vă împliniţi gândul vostru". "Şi că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră". Dar ei au răspuns: noi vă jurăm. și noi ne legăm cu toţii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârşi ceea ce am hotărât. Într-adevăr ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 și coborau din Adis, loc aşezat în apropierea muntelui Hermon.
Acest munte era denumit Hermon (în original Armon ), pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem. Iată numele şefilor lor: Samyaza, şeful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceştia erau şefii celor 200 de îngeri; şi restul erau toţi cu ei. și ei şi-au ales fiecare câte o femeie, și s-au apropiat de ele și au convieţuit cu ele; şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece și însuşirile rădăcinilor și arborilor. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi. Statura lor era de (300 de coţi). Ei au înghiţit tot ce munca oamenilor poate să producă, şi n-a fost chip să fie săturaţi. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înşişi ca să-i mănânce. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare și la peşti, pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor și setea cu sângele lor. și atunci pământul a murmurat împotriva celor răi.
Regi I 17:4-7, 17:51: "Atunci a ieşit din tabăra Filistenilor un luptător cu numele Goliat, din Gat. Acesta era la statură de şase coţi şi o palmă. Pe cap avea coif de aramă şi era îmbrăcat cu platoşă în solzi; greutatea platoşei lui cântărea cinci mii de sicli de aramă; În picioare avea cizme cu tureci de aramă şi la umăr purta un scut de aramă. Coada suliţei lui era ca sulul de la războaiele de ţesut, iar fierul suliţei era de şase sute sicli de fier, şi înaintea lui mergea purtătorul lui de arme." "Atunci David a alergat şi, călcând pe filistean, luă sabia lui şi, scoţând-o din teacă, îl lovi cu ea şi-i tăie capul; Filistenii, văzând că uriaşul lor a murit, au fugit."
Cartea lui Baruh Cap. 3: 24-28: "O, Israel! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cît de întins locul stăpânirii Lui! Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat! Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război. Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat; Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor."
Deuteronom cap. 3:11) "Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti"
Cartea a 3-a a macabeilor, 2:3-4: "Că Tu eşti Cel Care ai făcut toate şi toate le stăpâneşti; Doamne, drept eşti, Cel care judeci pe cei care cu semeţie şi cu trufie se poartă. Tu pe cei care mai înainte au făcut strâmbătate, între care şi uriaşi erau, care intru vitejie şi întru îndrăzneală nădăjduiau, i-ai pierdut, aducând peste ei apă nemăsurată."
Antonio Pigafetta: Istoria mai putin îndepărtată pomenește și de Giganții din Patagonia. Iata ce mărturisire scrisă avem lăsată de geograful si istoricul Antonio Pigafetta, unul din puținii supraviețuitori ai primei încercări de a înconjura pământul la anul 1522 d. H., în frunte cu celebrul explorator portughez, Fernando Magellan: „Într-una din zile, am zărit la țărm un bărbat de o statura uriașă care canta, dansa și își arunca praf deasupra capului. Căpitanul a trimis la mal unul dintre marinari, care să execute același mișcări ca un semn de pace. După ce a făcut toate acestea, omul l-a adus pe gigant până la marginea unei insule acolo unde căpitanul îi aștepta. Atunci când gigantul a ajuns în fața căpitanului a fost atât de uimit încât ne arata prin semne că suntem veniți din ceruri. Era atât de înalt încât de abia ii ajungeam până la mijloc.”
Giganții în mitologie
În mitologia romană au existat semnalmente ale giganților, numeroase columne gigante închinate lui Jupiter fiind ridicate în Germania superioara pe vremea apogeului Imperiului Roman. Acestea au fost încununate cu statuia zeului calare care ucidea un gigant, de obicei un șarpe.
În hinduism, uriașii sunt numiți ”daytas”. Ei au fost copiii lui Diti cu Kashyapa, cei care au luptat împotriva Develor pentru ca erau geloși pe acestea. Daytas erau o rasă avidă de putere însă și tocmai de aceea s-au aliat cu rase asemănătoare lor. Alianța acestora este numită în cultura hindusa Rakshasa sau demoni.
Și mitologia nordică este bogată în astfel de creaturi gigante care nu se au prea bine cu zeii. Jotun sunt ființe asemănătoare oamenilor, însă de dimensiuni impresionante, care se luptă cu zeii. Giganții de gheață, cei de foc și cei de munte sunt deseori incluși în balade și ode nordice. Uriașii sunt cei de la care pornesc numeroase creaturi apărute mai târziu în legende și de aceea profețiile spun că ei vor ataca în mod furios orașul zeilor Asgard în vremea Ragnarokului și îi vor învinge pe aceștia. Nici zeii nordici nu sunt departe de giganți, căsătorindu-se chiar cu aceștia sau câștigând statutul de zei în timp.
O legendă spune că întreaga lume a fost creată din carnea uriașului Ymir. Dintr-o legendă din Islanda aflăm că doi giganți (un bărbat și o femeie) mergeau cu vaca lor pe un câmp iar razele dimineții i-au prins, transformându-i în piatră. Statuile lor mai exista și astăzi.
În mitologia bulgară, giganții sunt numiți ”ispolini” și se spune că au locuit pe pământ înaintea oamenilor. Se povestește că au locuit în munți și că se hrăneau cu carne crudă, înfruptându-se chiar și din dragonii pe care îi ucideau. O curiozitate ar fi faptul ca giganților le era frica de afine, cărora le închinau altare și le făceau ofrande pentru a nu se împiedica de ele și a muri.
Conform legendelor baltice, o tânără uriașă a format o întreagă regiune din Balcani doar pentru că a ieșit din apa marii. Aceasta este prezentă într-o sumedenie de legende, în unele dintre ele fiind caracterizată drept o femeie puternică și tânără.
În legendele din zona bască, uriașii sunt văzuți ca personaje pozitive, căutătoare de dreptate, care posedă o putere ieșită din comun. Ei sunt alături de oamenii din țara Bască, în special de aceia care nu vor să se convertească la creștinism, și au ajuns chiar să fie identificați cu aceștia. Ei sunt cei care au format o mulțime de puncte de interes geografic în zonă și dețin tehnici antice pe care nu le spun nimănui. Jentilak și Maruiak sunt denumirile sub care aceștia sunt cunoscuți în mod frecvent, unii dintre ei purtând nume individuale și însemnate: Sanson (dupa biblicul Samson), Basajun (domnul pădurilor), Tartalo (ciclopul) sau Errolan.
Uriașii fac parte din multe povești de ordin istoric în care se argumentează crearea unor monumente ciudate din întreaga Europă. Unii au ajuns chiar sa considere că unele pietre așezate în moduri ciudate sunt rezultatul sesiunii de joacă dintre giganții care aruncau cu pietre unii în alții. În mod similar, arheologii consideră că existența giganților este plauzibilă. În folclorul european, giganții sunt cei care au construit ruinele antice descoperite în prezent. Statui și monumente magnifice par a fi construcțiile unor uriași, iar aceste teorii sunt confirmate în scrieri vechi și legende. Aceste monumente uriașe, cu siguranţă, nu sunt de origine naturală. Şi care este misterul lor? Aceste blocuri imense de granit nu sunt necesare nici unui muritor. În mod evident, au trebuit să aparţină unui trecut îndepărtat, atunci când giganţi şi eroi şi semi-zei au străbătut pământul. Lumea în care trăim nu este prima care a apărut pe Pământ. Înaintea civilizaţiei noastre au existat alte câteva, care au fost mai avansate decât a noastră şi cu toate acestea, unele dintre ele au pierit în colbul timpului nemilos.
Cele mai citite articole
|
|
Tweet |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu